Or, de cand am intrat in UE, suntem o sursa necontentita de scandaluri, facem ca numele Romaniei sa fie asimilat cu o experienta exotica si cvasi-ratata a procesului de extindere europeana, introducem in ecuatia vietii politice comunitare situatii noi, cu totul neasteptate si nedorite.
Derapajul devine insa foarte periculos cand jucarelele romanesti sunt percepute ca posibile stari de fapt cu urmari institutionale care sa devina contradictorii cu regulile de baza ale sistemului democratic european. Una dintre acestea - si a curs foarte mult sange in istoria continentului nostru pana cand sa fie instituita - este despartirea absoluta, fara rezerve, de drept si de fapt, intre biserica si stat. In nicio tara europeana nu e posibil sa apara, in plina perioada electorala, un mesaj pur politic cum este cel semnat de Mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului, Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei, Episcopii Sofroniu al Oradei si Justininan al Maramuresului, Episcopii vicari Irineu, Vasile, Petroniu si Iustin in care acuza Parlamentul Romaniei ca, prin votarea unei legi, ar fi abandonat principiile democratice ale statului de drept si a marcat "revenirea la practica bunului plac, specifica regimurilor totalitare".
Au dreptate semnatarii acestui document? Asta este o cu totul alta problema. Acum luam in discutie faptul ca scrisoarea asta marcheaza un precedent ce s-ar putea dovedi extrem de periculos pentru viitorul unei democratii normale in Romania. Ea semnifica, fara nici un fel de dubiu, momentul in care inalti prelati ai Bisericii Ortodoxe Romane, reprezentand intreg Ardealul, au decis sa abandoneze regula europeana si sa-si arunce intreaga putere de influenta in sprijinul unuia dintre competitorii politici. Lucru salutat de altfel, fara rezerve, de dl. Emil Boc, in numele partidului pe care-l conduce. Din acest moment, vazand lipsa de reactie a Sfantului Sinod al BOR, toti slujitorii clerului pot considera ca s-a dat liber la implicarea lor directa in jocurile electorale, cu scuza ca urmeaza "vocatia profetica" a Bisericii, dupa cum se spune in scrisoarea respectiva.
Exista precedente in lumea contemporana? In ce spatii geografice? Sigur ca exista. In spatiul limitrof noua, in statele fundamentaliste, acolo unde clericii pot emite fatwa, decretele care-i lamuresc pe drept-credinciosi asupra solutiei juste de urmat, texte respectate ca atare de puterea laica, supusa orbeste stapanilor tainelor religioase.
Dar acesta sa fie mesajul pe care dorim cumva sa-l transmitem colegilor nostri din spatiul european? Care vor fi consecintele? Macar aceasta intrebare ar trebui sa ne-o punem, pentru a putea reflecta la primejdia reala pe care o reprezinta acest tip de derapaj si problemele enorme pe care le-ar putea produce in UE. Pe de alta parte, care vor fi implicatiile pe plan intern ale acestei situatii? Cu siguranta ca toate partidele se vor napusti in viteza pe rezervorul electoral pe care-l reprezinta Biserica. Nu este deloc exclus sa apara si partide religioase fundamentaliste, dupa modelul celor din Israel. Poate ca nu e deloc departe momentul in care, la mitingurile electorale, catindatul se va tine de mana cu inaltul ierarh de serviciu... Poate, dar atunci, scuzati, adio UE!