Marxistii nu dorm, stinga n-a murit, iar sindicatul idealist al revolutionarilor se intoarce.

Romania este improspatata de fortele tineretului socialist. Inzestrat cu necontestata candoare, el este gata sa aboleasca dreptul la proprietate. Jovial si zimbitor, el contesta netulburat insasi ideea de mostenire. Este ateu declarat, insa deloc lipsit de compasiune. Proletarul dandy se imbraca din magazinele Oxford Street, dar febra tifoida de pe continetul african il tulbura adinc. Studierea crimelor comunismului ii pare o vinatoare de vrajitoare. Altele sint, desigur, urgentele veacului.

Rafturile cu clasici? Un moft burghez care intirzie emanciparea. Bisericile ortodoxe? O piedica jenanta in calea adevaratelor luciditati metafizice. Liberalismul? O tiranie intelectuala ce trebuie demascata. Investitia patrimoniala? O aroganta insuficient taxata. Si-au ridicat bunicii tai o casa inainte de regimul Petru Groza? Au fost niste fraieri lipsiti de intuitie profetica. Pamintul, calul si grapa taranului Ion dinaintea colectivizarii? Tot atitea fetisuri care - ne-a aratat-o si Liviu Rebreanu - conduc la omor. Nici zecile de milioane de victime ale Gulagului nu sint dovedite empiric. Aceste cifre palesc oricum in fata victimelor Inchizitiei si a homofobiei patristice.

Marxistul nostru se vrea omul nou al revolutiei perpetue. El cunoaste mai bine nu doar sensul real al istoriei, ci are in plus monopolul caritatii. Intre denuntarea conservatorilor si culpabilizarea bogatasilor, socialistul vesel admira saracia evanghelica si filantropia intrupata de Maica Tereza. Doar explicatiile stiintifice pentru votul castitatii intirzie, ca orice mister legat de religie.

Cum se explica audienta acestor idei colbaite, scoase din consignatia Marx&Engels? Reteta este simpla: cultura rezumatului maritata cu stilistica impertinentei. Un cogito interruptus te interpeleaza mereu din scurt. Mizeaza pe vehementa atunci cind nu ai argumente. Teze istorice complexe, ce dau altora ghes in munca la doctorate, capata in gura militantului naucitoare dezlegari. Cronologiile se incurca. Silogismele sufera. Bibliografia geme. Toate acestea insa nu sint decit pedanterii academice.

Mausoleul lui Lenin, plin cu formol, otrava si lacrimi, isi asteapta pelerinii la Kremlin.

Mihail Neamtu este cercetator in stiinte sociale