Se-ncinge hora

Batalia prilejuita de referendumul din 19 mai privind demiterea presedintelui Traian Basescu capata accente tot mai dramatice. Intr-un fel, nici nu e de mirare. Suntem singura tara membra UE care si-a suspendat presedintele in exercitiu si care a chemat electoratul pentru a se pronunta daca vrea sau nu sa-l inlature, sa-l demita pe presedinte.
Cum si intrebarea care va figura pe buletinul de vot solicita un raspuns cu DA sau NU demiterii presedintelui, lumea romaneasca din interiorul si din exteriorul tarii, de la parlamentari si alti politicieni, la jurnalisti si comentatori politici, de la intelectuali la muncitorii industriali, de la mari oameni de afaceri si pana la cei mai saraci dintre cetateni, s-au impartit in doua mari tabere: cei care sunt cu Basescu si cei care sunt impotriva lui.
Hotararea Curtii Constitutionale de a declara constitutionalitatea noii legi de organizare a referendumului a ridicat aproape pana la paroxism tensiunea atat a principalilor actori ai scenei politice, a scenaristilor si regizorilor, dar si a populatiei. Daca vechea lege (in vigoare, inca, la data la care eu scriu) avea conditii greu de indeplinit (validarea referendumului doar daca la urne se prezinta jumatate plus unu din totalul cetatenilor cu drept de vot) sau chiar imposibil de atins (demiterea presedintelui numai in cazul in care pentru demitere voteaza jumatate plus unu, adica peste 9 milioane de cetateni inscrisi pe lista), noua lege, promulgata deja de presedintele interimar, care intra in vigoare la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial, schimba radical situatia trupelor aflate pe campul de lupta si face mult mai greu predictibil deznodamantul bataliei.
Dar nu numai atat, noua lege, care prevede ca presedintele poate fi demis cu jumatate plus unu din voturile exprimate, indiferent de numarul sau procentul participantilor, ofera alte determinari si motiveaza serios pe adversarii lui Traian Basescu. Demiterea acestuia devine mai usoara decat in conditiile vechii legi a referendumului. Miza acestuia a explodat, pur si simplu, tocmai pentru ca demiterea chiar a devenit posibila.
Una din dificultatile cele mai serioase consta, pentru ambele tabere, in a-i determina pe alegatori sa iasa la vot. Sondajele, putine la numar, de pana acum indica un avantaj lejer pentru Traian Basescu. Dar, dintre adversarii sai, singurii care au inceput cu adevarat o campanie activa sunt liderii PSD. PNL si PC s-au multumit, pana acum, mai mult cu declaratii ironice (uneori doar mistocare) si belicoase la adresa lui Traian Basescu, a PD si a PLD. PRM si UDMR n-au investit pana acum nici prea mult efort si nici bani in aceasta campanie. Partidele politice anti-Basescu, cele care au votat, prin cei 322 de senatori si deputati, suspendarea acestuia din functie nu au recurs inca la tot arsenalul pe care se presupune ca il au.
Lucrurile nu sunt deloc simple si nu pot fi cu lejeritate pasate, cum am observat la mai multi politicieni social-democrati si liberali, ca "Traian Basescu trebuie sa demonstreze la acest referendum care e poporul la care vrea sa se tot intoarca si cat este de numeros acest popor!". Am juns in situatia: care pe care. Lupta e pe viata si pe moarte (politica). Daca Traian Basescu va fi invins la referendum, el va trebui sa se retraga, cel putin pentru o vreme, din viata politica. PD, aflat acum pe primul loc in sondaje la un scor care este egal cu suma posibilelor sufragii pentru PSD si PNL, va cunoaste o prabusire accentuata si grava. Liderii sai, azi politicieni redutabili, vor trebui sa faca eforturi supraomenesti pentru a pastra partidul unit, pentru a demonstra ca PD poate supravietui si fara Traian Basescu, sa sparga in timp izolarea si incercuirea in care se afla acum si sa se repozitioneze pe scena politica romaneasca. PLD se va ofili inainte de a fi apucat sa infloreasca.
In schimb, daca PSD, PNL, PRM, UDMR si PC ai caror parlamentari, reprezentand 70% din actualul legislativ romanesc, au votat pentru suspendarea presedintelui si militeaza acum pentru demiterea lui, nu vor reusi sa convinga nu 70%, ci macar 50% plus unu din cetatenii electori sa se pronunte, pe 19 mai, impotriva lui Traian Basescu, atunci ele vor avea uriase probleme de credibilitate. Pentru PC, sa zicem, care, oricum, nu iese din zona lui 2%, nu conteaza prea mult. El va ramane, ca si pana acum, doar o floare la butoniera lui Dan Voiculescu. Isi poate permite o astfel de extravaganta. Poate ca nici UDMR, care - cu exceptia cocosismului precoce al unor tineri prea brusc promovati - nu a fost foarte vocala si nu s-a angajat in aceasta batalie trup si suflet, nu va avea pierderi prea mari. PRM are deja un adversar natural, PNG-ul lui Gigi Becali, care va mai atrage ceva procente dinspre peremisti. Pierderile cele mai grele, cu repercusiuni serioase inclusiv asupra lidersipului si a manuitorilor din umbra, le vor avea insa PSD si PNL. Daca liderii acestor partide, plus ai celorlalte trei mai sus amintite, nu vor avea forta de a mobiliza la urne macar cu un singur alegator mai mult decat Traian Basescu, atunci soarta lor politica nu va fi doar la rascruce, va fi terminata. In aceasta varinata, PD (sau poate o formatiune rezultata din fuziunea PD-PLD) va da tonul la muzica viitoarelor alegeri: europarlamentarele din aceasta toamna, respectiv localele si legislativele din 2008. PD va fi cel care va dicta viitoarele aliante.
In mod formal, daca Traian Basescu revine la Cotroceni, nu se va schimba nimic in raporturile dintre institutiile statului, pentru ca vom avea aceeasi Constitutie. Nici structura Parlamentului nu se va fi schimbat cu ceva. Presedintele va monitoriza, va critica, va avea cerinte, solicitari, dar toate acestea nu vor avea forta juridica, nu vor avea caracter executiv. Insa chiar daca Traian Basescu nu-si va intari in mod efectiv puterile, oricum prin victoria sa va darama autoritatea, credibilitatea si chiar legitimitatea (politica!) a liderilor partidelor care i-au cerut demisia.
Se pare, insa, ca ceasul de gandire al clasei noastre politice s-a oprit la data de 19 mai 2007. Aproape nimeni nu se gandeste ca Romania va exista si dupa aeasta data, fie ca Traian Basescu va fi sau nu demis. Doar la Mircea Geoana se vede o speranta mare in demiterea lui Traian Basescu. Domnia-sa gandeste deja ca si cum am fi in alegeri prezidentiale anticipate ("Azi la Craiova, maine la Cotroceni" sau declaratia de la Constanta, cum ca e nevoie de un "nou inceput", ca "Basescu e deja terminat", e un om al sistemului trecut, pe cand el, Mircea Geoana, abia de patru ani a intrat in politica, deci este tocmai potrivit sa fie omul acestui "nou inceput"). Partidele nu au planuri, nu au scenarii pentru perioada de dupa 19 mai. Nici in varianta in care Basescu se intoarce la Cotroceni si nici in varianta in care, tocmai in luna august, ar trebui organizate alegeri prezidentiale anticipate.
Noroc ca economia a devenit tot mai independenta de viata politica si, asa cum poate, isi vede de treaba ei. Ea merge, dar pierderile produse de nepregatirea pentru traseul nostru in Uniunea Europeana vor fi foarte mari si aproape imposibil de recuperat. Criza politica afecteaza negativ toate structurile societatii. Intr-un fel sau altul, criza politica va trebui sa ia sfarsit.

---

Despre autor: