Ianuarie 1990: romanii traiesc euforia eliberarii de sub ceausism. Poporul crede ca prabusirea dictaturii va duce automat la bunastare sau macar la o viata mai buna. Libertatea, se amagesc naivii, aduce disparitia constrangerilor impuse de impietrita economie socialista, inflorirea initiativei particulare - pe scurt infiriparea economiei de piata. Despre care, de altfel, cei mai multi nu au nici cea mai mica idee. In acest timp, se incheaga o tagma de "intreprinzatori" necunoscuti publicului, organizati in clici deosebit de discrete, care se feresc pe cat pot de o presa iscoditoare, acida, scapata de tabuurile cenzurii de stat. Indivizii in cauza cunosc sistemul capitalist de la el de acasa, ii stiu forta si slabiciunile, "portitele" din legislatie, au avut contacte directe cu Occidentul. Printre acestia - navigatori cu functii de conducere, de la comandant de vapor la director de companie si sef de agentie economica. Unii vor ingrosa grupurile "baietilor destepti", categorie care nu s-a limitat strict la domeniul energetic ...
Notiuni ca paradis financiar, contract de bareboat, joint-venture, off shore, le sunt familiare, iar restul lumii le ignora. Iata de ce, cand vor izbucni marile afaceri pe spinarea banului public, "tunurile" care au dus la distrugerea flotei si la hipertrofia anumitor conturi din strainatate, le va fi greu, uneori chiar foarte greu procurorilor, politistilor si judecatorilor sa descalceasca itele unor cauze nemaiintalnite, pe care avocati gras motivati se vor stradui sa le mentina pe terenul litigiilor strict economice, fara atingere cu penalul. Incepe un sir de lovituri mortale, date flotei comerciale maritime romane ale carei nave sunt instrainate intr-o cadenta frenetica, in cardasie cu figuri ale lumii interlope internationale. Ce fac, pe fondul acestui jaf imens, serviciile secrete romane? Trebuie spus raspicat ca toate guvernele postdecembriste - printre membrii carora s-au aflat si demolatori ai flotei - au cunoscut, datorita presei, dezastrul. Cu exceptia presedintelui Emil Constantinescu, care a denuntat public faptele, si a unui proces tardiv, neconcludent, neterminat, care nici macar nu i-a cuprins pe toti marii vinovati, lucrurile s-au inecat in politicianism, s-au rezumat la interpelari in Parlament, fara nici un rezultat. Subiectul a inceput sa se "toceasca", fenomen ajutat si de o abila intoxicare a cetatenilor cu imaginea unei flote neperformante, depasite in totalitate, ceea ce este o minciuna sfruntata. Din pacate nici astazi, in covarsitoare majoritate, romanii nu realizeaza ca a fost jefuita o imensa avutie nationala, facuta din munca si cu banii lor.
Negociatorul jucator
La 11.04.1991, Traian Basescu semneaza, la Oslo, o Scrisoare de intentie privind cooperarea romano-norvegiana in domeniul retehnologizarii instalatiilor de descarcare minereu de fier in Portul Constanta, document continand un capitol special privitor la retehnologizarea unor nave ale Petromin printr-o finantare asigurata prin intermediul grupului norvegian Torvald Klaveness. Tot atunci se semneaza si scrisoarea de intentie intre Petromin si A./S. KLAVENESS CHARTERING, departament al grupului norvegian. Protocolul semnat de Basescu nu a fost ratificat prin lege sau aprobat prin Hotarare de Guvern, nici publicat in Monitorul Oficial, fiind astfel lovit, din capul locului, de nulitate. Dupa 14 zile (25.04.91) se obtine acordul viciat al C.I.S. PETROMIN pentru infiintarea unei societati mixte, imputernicitii statului cerand consiliului de administratie sa obtina, conform legii, aprobarea Guvernului roman - care aprobare nu exista!
Nimeni nu i-a intrebat atunci pe promotorii asocierii de ce nu exista acea aprobare, desi pentru obtinerea ei se angajasera prin semnatura Calin Marinescu, faimosul "Shogun", si un anume Mihail Constantinescu din conducerea firmei romane. (Amandoi vor fi condamnati mai tarziu in dosarul afacerii Minerva, o alta mare "teapa" trasa flotei romane).
O alta ilegalitate
La 14 mai 1991 a fost inregistrat contractul de societate mixta A./S. Klaveness Chartering Norvegia - Petromin Shipping Romania.
Alta ilegalitate, caci numele partenerului roman nu exista la Registrul Comertului, acolo figurand Compania de Navigatie (CNM) PETROMIN! Printr-o nota fara nume aprobata de "Ministrul Transporturilor" Traian Basescu, administratorii societatii mixte sunt numiti in persoana lui Virgil Toanchina (alt viitor condamnat in dosarul Minerva!) si al lui Basescu insusi, autopropus. (In legatura cu calitatea oficiala a initiatorului afacerii Petroklav, reamintim ca, in denuntul penal trimis la 10.06.92 inaltelor autoritati ale statului, liderul sindical Stefan Siromascenco arata ca "numitul Basescu Traian semneaza, la Oslo - Norvegia in calitatea de secretar de stat, pe care nu o avea" - v. in ZIUA din 27.04.2007, articolul "Furtul flotei, denuntat la Parchet din 1992").
Sinteza afacerii
O remarcabila sinteza a afacerii o aflam in "Academia Catavencu" nr. 34 (25 -31.08.98):
"Ani de zile presa s-a canonit sa afle cat a castigat statul roman din vanzarea flotei comerciale maritime. Indeosebi, din mantuirea navelor, din patrimoniul CNM PETEOMIN, maritate cu societatea norvegiana Torvald Klaveness & CO. A.S. Ce n-am inteles nici in ruptul capului a fost faptul ca Traian Basescu, pe atunci subsecretar de stat in Ministerul Transporturilor, a semnat conventiile cu partea norvegiana si a participat ca negociator, din partea statului roman, la maritisul flotei. Ce stim e ca negociatorul norvegian, Knut Hartman, a infascat, pentru prestatiile sale, 600.000 USD. Ce am aflat abia acum e ca Norvegia l-a recompensat in felul ei pe Basescu, subventionandu-i in 1995 cursurile avansate de Management in Industria de Transport Maritim, la Institutul Norvegian de Tehnologie ... si ce-am aflat abia de curand e ca firma Torvald Klaveness are, ca principal partener de afaceri in Europa, Societatea BALTISKY ZAVOD din Sankt Petersburg, adica vajnicul complex militar rus de constructii navale" (articolul "De ce pute matrasirea flotei a Traian Basescu").
Relatiile dintre firma rusa si cea norvegiana sunt prezentate mai aprofundat in articolul "Cu sprijinul unor forte oculte din Rusia/Firma norvegiana Torvald Klaveness a torpilat flota comerciala a Romaniei":
Plecandu-se de la situatia societatii rusesti, aflate in "criza de investitii", "(...diverse surse sustin ca operatiunea de vanzare si distrugere a flotei comerciale romane isi are radacinile la...Moscova). Scopul fiind indatorarea financiara si nu numai a Romaniei catre Rusia. Se pare ca in acest context alegerea firmei norvegiene Torvald Klaveness pe post de cal troian nu a fost deloc intamplatoare. Aflata intr-o perioada de criza acuta, dupa ce in anii '80 a pierdut o flota, s-a aratat dispusa, pentru a se reface, sa intre in jocurile de culise (...). Tot mai multe voci spun ca firma norvegiana, intrata in colaps in anii 80, s-a pus pe picioare dupa tunul dat cu numai 1 dolar bucata!" (Romania Libera -11.11.2002).
Pret de un dolar/nava
Navele, 16 mineraliere, intre 55 de mii - 171 de mii tdw, erau cele mai noi si mai performante componente ale flotei strategice: 7 erau in serviciu de 7-9 ani, 2 aveau intre 1-2 ani, 3 abia iesisera din santier, "22 decembrie 1989" (171 mii tdw) inca nu fusese terminata, va fi in 1993; doar 3 fusesera construite intre 1976-1979. Au fost constituite ilegal firmele straine PETROKLAV INC (Bahamas), PETROKLAV MANAGEMENT INC si PETROMIN OVERSEAS INC (ambele inregistrate in Liberia) si 16 societati de unica nava, inregistrate tot in Liberia. Navele au fost instrainate la pretul de 1 dolar/nava.
Reparatii la preturi exorbitante
Pentru "retehnologizare", s-a luat un imprumut de 49 milioane USD, cu termen final de rambursare la 30.06.1998, dublat ulterior de un alt imprumut de 64 milioane USD. Ambele facute in strainatate si garantate cu navele foste ale Romaniei. (La fel se va intampla in toate marile tunuri care au distrus flota. Toate "combinatiile" soldate cu praduirea flotei par un modus operandi tras la indigo: navele sunt incredintate unor societati mixte in care strainii fac legea; acestia fac imprumuturi necontrolate de romani, gajate cu vapoarele romanilor, care vapoare ajung sa fie vandute de banci sau de noile societati pentru stingerea datoriilor). Pana in 1998 fusesera vandute catre terti 6 nave. Evolutia financiara a firmei Petroklav a fost indelunga vreme un secret bine pazit. In urma unui control al Ministerului Finantelor, in 1997, s-a descoperit ca "pentru grupul de nave din holdingul Petromin Overseas Inc, rezultatele obtinute in perioada 1992-1996 au fost concretizate in pierdere de 86,7 milioane USD pe seama CNM Petromin - deci a statului roman". Valoarea totala a navelor vandute cu 1 dolar este de 206.460.000 USD! Reparatiile, cate s-au facut, au fost efectuate numai in strainatate, la preturi de trei ori mai mari decat in tara, unde santierele navale erau in pragul falimentului. Din cea mai profitabila companie romaneasca a ramas doar amintirea. Dezastrul a inceput la Oslo, sub semnatura jucatorului Traian Basescu.