Pericolul ascuns al confruntarii politice actuale

Este putin probabil ca referendumul pentru demiterea presedintelui Traian Basescu sa ordoneze viata politica si sa o elibereze de conflictele in jurul carora si-a risipit eforturile in ultimii ani. Calculele arata ca maximul ce se poate obtine, indiferent de rezultatul referendumului, va fi un "conflict inghetat" care se va dezgheta din nou in toamna, odata cu intrarea partidelor in campania pentru alegerile euro-parlamentare. In schimb, apriga confruntare dintre politicieni si partide pe care au starnit-o destramarea Aliantei D.A., suspendarea presedintelui si referendumul pentru demiterea acestuia ar putea sa aiba efecte colaterale importante si pozitive in viata politica romaneasca, dupa vechiul principiu romanesc "unde dai si unde crapa". Deocamdata politicienii romani si sustinatorii lor cei mai inversunati dau unii in ceilalti, dar de crapat s-ar putea sa crape unele din acele particularitati ale vietii politicie romanesti care sunt considerate "dambovitene".
Referendumul este rezultatul nemijlocit a doi ani si jumatate de confruntari din ce in ce mai dure intre politicienii aflati la putere, intre cei aflati in opozitie si intre cele doua tabere pentru obiective care ii priveau personal, dar care nu erau politice. Intr-o democratie, obiectivele politice se refera la efectele guvernarii asupra populatiei. Or, din decembrie 2004 si pana acum, politicienii romani se cearta doar cu privire la efectele guvernarii asupra lor insisi. Unul dintre motive este ca nu ei stabileau cele mai importante politici ale guvernarii.
Pana la 1 ianuarie 2007, obiectivele guvernarii au fost impuse de Tratatul de Aderare la UE si sustinute prin interventiile directe ale reprezentantilor Comisiei Europene, iar politicienii romani, atat cei de la putere, cat si cei din opozitie, le-au pus in opera disciplinati si consensuali. Dupa aderare aceasta situatie nu se schimba radical, chiar daca politica autohtona capata un spatiu de manevra cu mai putine restrictii.
Lipsiti de posibilitatea, dar si de responsabilitatea, de a modela Romania dupa propriile lor valori si preferinte si a-si afirma astfel o identitate politica autentica, politicienii romani au beneficiat in schimb de libertatea de a imparti intre ei puterea si avantajele ei dupa pofta inimii si dupa muschii politici pe care ii aveau. Fiind o simpla competitie pentru putere fara criterii politice - politica se facea la Bruxelles si la Washington - ea s-a desfasurat fara reguli. Rezultatul a fost o incaierare generala, inceputa in interiorul aliantelor, intre partide, extinsa in interiorul partidelor, intre grupurile care aspirau la conducere si faramitata intre politicieni individuali dornici sa isi construiasca o cariera. Au fost atrase pe rand institutiile statului, micile grupari din jurul unor ONG autodenumite "societate civila", grupuri din elitele intelectuale si manageriale si, nu in ultimul rand, jurnalisti si "lideri de opinie". Principalele instrumente utilizate au fost intriga politica, deturnarea loialitatilor, santajarea posibililor parteneri, construirea de "solutii imorale", cumpararea de voturi si oameni, inventarea de teorii conspirationiste, improscarea cu noroi a adversarilor, deturnarea institutiilor statului in interes personal, negocierea, re-negocierea, re-re-negocierea impartirii banilor de la buget, a contractelor guvernamentale, a pozitiilor in administratie, a taxelor si impozitelor, a arieratelor, a privatizarilor, a electricitatii ieftine, a spatiilor publice, a bordurilor, a padurilor, a cladirilor, a instalatiilor de canalizare si a parcarilor, a formatiilor de muzica usoara, a textelor de manele, a rezultatelor meciurilor de fotbal, a chiriilor, a ambasadelor si a deplasarilor in strainatate, a automobilelor vechi si noi si a medaliilor pentru salvarea ostaticilor, a soldatilor romani din Irak si Afghanistan, a muncitorilor la negru din UE, a copiilor orfani si a prostituatelor etc. Pe scurt, tot tacamul.
Un astfel de meci poate dura oricat, dar are tot timpul o problema: el nu prezinta niciun interes pentru populatie. Distributia puterii pe criterii nepolitice intre membrii clasei politice este ultimul lucru care intereseaza populatia. Iar odata la 4 ani, sau chiar mai des, populatia devine electorat. In perspectiva acestui moment niciodata prea indepartat, luptatorii nostri pentru puterea politica trebuie sa isi prezinte propriile ambitii personale si aspiratii la o felie mai mare de cascaval in forma unei lupte onorabile pentru interesele si obiectivele unor categorii de electorat. In mod normal si rational o asemenea intreprindere nu este posibila, dar politicienii dispun de un instrument cu totul special - demagogia.
Demagogia este acea rasucire a cuvintelor, obiectivelor si a mintilor care permite unui politician sa te convinga ca atunci cand ti-a luat untul de pe felia de paine a facut-o nu ca sa-l manance el, ci ca sa te salveze pe tine de pericolul colesterolului. Atunci cand ministrul justitiei isi subordoneaza procurorii, pana atunci independenti, o face nu ca sa stabileasca ea cine anume este inculpat si trimis in judecata, ci pentru a te salva pe tine de pericolul ca altii sa faca acest lucru. Atunci cand un consilier al presedintelui Romaniei lupta ca Alro Slatina sa capete curentul ieftin de la hidrocentrale o face nu pentru Alro Slatina, ci ca sa te fereasca pe tine ca alte companii, conduse de "baieti destepti" sa obtina acelasi lucru. Atunci cand vrea sa aduca serviciile de informatii in subordinea sa, primul ministru o face pentru a te salva pe tine de pericolul ca presedintele tarii sa isi subordoneze serviciile de informatii. Si, desigur, presedintele vrea acelasi lucru nu pentru ca astfel obtine posibilitatea sa isi santajeze adversarii personali cu barfa pe care acestea o tranziteaza pe canale oficiale, ci pentru a te salva de pericolul ca premierul sa le foloseasca in interes personal. Iar controlul autostrazilor, medicamentelor compensate, bordurilor, parcarilor, comenzilor de armament, preturilor la intretinere, proiectelor finantate din fonduri UE etc. este disputat intre diferitele grupuri de politicieni nu pentru suplimentul de putere pe care il pot obtine astfel, ci numai din dragoste si devotament pentru populatie, pentru electorat, pentru cei multi si amarati. Demagogia functioneaza ca un elastic capabil sa lege categorii de electorat de interesele personale ale politicienilor. Din pacate, dupa ce a fost intins vreme de 2 ani si jumatate, elasticul demagogiei incepe sa isi atinga limita de rezistenta. Suntem doar la jumatatea mandatului parlamentar si deja avem oameni politici inspirati de Dumnezeu, oameni politici iubiti peste masura de "popor", oameni politici "alesi" de occident, oameni politici sustinuti de parlament si oameni politici care contesta toate aceste legitimari demagogice la fel de demagogic.
Actualul referendum intinde demagogia politica dincolo de limita ei de rezistenta. Rezultatul benefic ar putea fi compromiterea demagogiei ca instrument al politicii dambovitene. Am putea sa ne trezim intr-o lume noua, in care politicienii vor trebui sa faca politica. Este doar o probabilitate, dar cred ca ar trebui sa o sustinem din toata inima.

---

Despre autor: