Cativa apropiati de-ai mei, care-au trecut de curand pe la Auschwitz, mi-au povestit cu oarecare dezgust cat de tare a degenerat comportamentul turistic al celor ce se perinda pe-acolo. Japonezii, in special japonezii, nu se straduiesc nicio clipa sa rezoneze cu suferinta locului. Cloncanesc din pliscuri aidoma unui stol de cate si filmeaza continuu cu odaile lor digitale. Poate ca n-au vina: la scoala nu li s-a predat lectia empatiei.


Ghidul le arata:


- Iata, aici sunt ghetutele copiilor care-au fost gazati! Rigoarea economica germana nu permitea risipirea unor bunuri de pret, cum sunt ghetutele.


Nici bine nu-si ispraveste cuvantul, ca stolul de japonezi se si repede cu sculele de pozat in pozitie de tragere. tac-tac-pac! Instantaneele sunt gata. Ghetutele au iesit bine!


N-ai ce sa le ceri: vin la Auschwitz din metropolele snobismului. Vin, fiindca-i sic sa bifezi Auschwitz-ul in c.v.-ul tau turistic.


Aceeasi senzatie de dezgust am avut-o, trecand mai ieri pe la manastirile din nordul Moldovei. Sub tavalugul turistic, aproape nimic nu s-a mai pastrat din solemnitatea locurilor.