Oamenii de stiinta au gasit, in premiera mondiala, un cimitir al gladiatorilor, care i-a ajutat pe oamenii de stiinta sa aiba o noua perspectiva asupra vietii acestora.
Ramasitele au fost descoperite la Efes, in Turcia, un oras foarte important in anticul Imperiu Roman. Gladiatorii erau luptatorii eroi ai Antichitatii. Dovezi ale luptelor lor au fost imortalizate in mozaic sau desene care au trecut proba timpului.
Gladiatorii erau reprezentati pe cel putin o treime din vasele de lut descoperite de catre arheologii care au studiat vestigiile Imperiului Roman.
Insa cat risc isi asumau oare acesti luptatori in arena? Aveau oare vreo sansa sa scape cu viata?
Descoperirea primului cimitir al gladiatorilor, autentificat de catre oamenii de stiinta, a dat cercetatorilor ocazia sa afle mult mai multe despre acesti luptatori.
Reguli stricte
Mormintele din Efes, care contin mii de oseminte, au fost descoperite alaturi de trei pietre funerare care confirma, fara nici o indoiala, ca este vorba despre gladiatori.
Doi patologi de la Universitatea Medicala din Viena, profesorii Karl Grossschmidt si Fabian Kanz, au studiat timp de cinci ani ramasitele, pe care le-au catalogat si analizat. Cei doi cercetatori au analizat fiecare os, au studiat ranile si cauza decesului persoanei respective.
Astfel, ei au descoperit osemintele a cel putin 67 de indivizi, toti cu varste cuprinse intre 20 si 30 de ani. Interesant este ca majoritatea aveau, in momentul inmormantarii, si o serie de rani mai vechi, vindecate. Potrivit lui Kanz si Grossschmidt, aceste dovezi sugereaza ca gladiatorii erau foarte pretuiti, si ca erau tratati cu foarte mare grija dupa batalii. Mai mult decat atat, au descoperit si un schelet care prezenta urmele unei amputari chirurgicale. Faptul ca ramasitele nu prezentau rani care sa sugereze patologilor ca gladiatorii ar fi fost implicati in incaierari haotice, de grup. Se pare ca existau reguli stricte de lupta, iar atacurile erau perfect organizate.
Exista insa si dovezi care indica faptul ca gladiatorii mureau luptand. Marturiile scrise vorbesc despre faptul ca daca gladiatorul nu stapanea indeajuns arta luptei sau se dovedea las, publicul din arena cerea sa fie sacrificat si striga "iugula!" (ucideti-l!). Gladiatorul condamnat trebuia sa moara ca un barbat si astfel sa astepte lovitura mortala cu demnitate.
Patologii au descoperit de asemenea la nivelul oaselor si numeroase rani fatale care arata ca acestia ar fi murit in urma unor executii. Si aceste executii au fost imortalizate de catre gravuri si basoreliefuri, cum ar fi, de exemplu, cel in care este reprezentat un barbat in genunchi care este strapuns de o sabie in inima. O metoda foarte rapida de executie.
Exista numeroase rani similare descoperite in cimitirul gladiatorilor care sprijina aceasta teorie. De asemenea, au mai fost descoperite la mai multe cranii rani ciudate, in numar de trei, care sugereaza ca gladiatorii foloseau tot soiul de arme, cum ar fi tridentul.
"Ranile de la nivelul oaselor - in special cele la nivelul craniilor - nu sunt rani obisnuite, sunt foarte, foarte ciudate, si sugereaza ca ar fi fost produse de arme elaborate, speciale pentru lupta", a declarat patologul Karl Grossschmidt.
Insa nu toate craniile prezentau astfel de rani, ci s-au descoperit si lovituri de forma rectangulara, care nu ar fi putut fi produse de nici o arma cunoscuta a gladiatorilor, ci mai degraba de un baros.
"O posibila explicatie ar fi ca in arena mai exista un barbat, un <<asistent>>, care avea ca sarcina sa dea muribunzilor lovitura de gratie. Era vorba despre gladiatori foarte grav raniti, care au luptat din greu, si nu fusesera condamnati la moarte nici de catre public, nici de organizator, dar care nici nu mai putea supravietui din cauza ranilor", a declarat Kanz.
Daca un gladiator supravietuia timp trei ani luptelor din arena, el isi castiga libertatea. Cei care reuseau deveneau, de obicei, maestri la scolile de gladiatori; acest fapt este confirmat de un schelet descoperit in cimitirul din Efes, care a apartinut unui fost luptator, si care ajunsese la o varsta venerabila. Dupa ce si-a castigat libertatea, el a trait suficient cat sa se vindece complet in urma sangeroaselor lupte si a murit din cauze naturale. Dovezile istorice sugereaza insa faptul ca un gladiator avea sanse reduse sa ajunga un om liber.