Sarind pe burta in politica, de la o trambulina prea inalta, intr-o incercare inutila de a-si feri capul, Mircea Mihaies face pleosc, dupa care urmeaza un moment de perplexitate. Si liniste. O liniste cel putin jenanta. Pentru ca, in momentul in care acest real sau pretins carturar, profesor universitar si editorialist al prestigioasei publicatii Romania Literara lanseaza teza conform careia parlamentarii ar trebui sa aiba dreptul doar la doua mandate, planeta amuteste. Asa ceva nu s-a mai pomenit. Nimeni in intreaga istorie a democratiilor moderne, si nici macar sub umbrela republicii populare, nu a emis o asemenea teza abracadabranta. Dar ce il mana in acest razboi sinucigas si descalificant pe omul de cultura Mihaies? Cum de a riscat sa lanseze o asemenea petarda, intr-o inutila incercare de a-i orbi pe cititorii intelectuali ai Romaniei Literare?
Am putea accepta teza conform careia Mircea Mihaies este de rea-credinta. Si rau intentionat, fiind manat daca nu de interese, in orice caz de patima, el induce in eroare cititorii. Propunandu-le o pista cu totul si cu totul falsa. Cea a limitarii numarului de mandate pentru parlamentari. Exista toate premisele in acest sens. Mihaies face parte dintr-o confrerie, ca sa ma exprim elegant. Impreuna cu Liiceanu, Patapievici, Plesu & Company. Membrii grupului au multe in comun, incepand cu generoasele fonduri Soros si terminand cu cele autohtone, furnizate via Palatul Cotroceni, prin intermediul Institutului Cultural Roman. Or, ai Fundatiei Microsoft. Sunt oameni de cultura, al caror prestigiu este rareori contestat. Putini isi asuma riscul de a clatina soclul pe care, sprijinindu-se unul de altul, s-au inaltat. Si mai au ceva in comun. Intr-o incercare de a-si utiliza capacitatile intelectuale si forta de persuasiune, au sarit cu indrazneala in mijlocul ringului politic. Fapt in esenta laudabil. In orice tara din lume si oricand, venirea intelectualilor in politica este salutara. Fie si numai pentru ca astfel creste nivelul dezbaterii. Argumentele pro si contra unei teze devin mai subtile. Chiar mai sofisticate. Dar exista o conditie de natura morala: plasarea de o parte sau de alta a baricadei trebuie asumata cu buna-credinta. Iar nu determinata de cauze meschine. Intrucat grupul de interese al intelectualilor la care ma refer, initiator si al apelului Pro-Basescu, este, pe buna dreptate, acuzat de intentii rele, logodna cu politica devenind din aceasta perspectiva toxica, atat pentru ei, cat si pentru opinia publica, ar trebui sa-i aplic aceasta eticheta si lui Mircea Mihaies, pentru tiribomba pe care a lansat-o pe piata. Si totusi nu am sa fac acest lucru.
Mircea Mihaies pare sincer. El nu a lansat teza aiuristica a limitarii numarului de mandate parlamentare - scenariu ignorat de absolut toate democratiile din lume, din motive asupra carora nici nu mai are rost sa insist - manat de vreun interes meschin. El chiar crede in normalitatea teoriei sale. Or, abia acest fapt ar trebui sa ne ingrijoreze profund. Daca intr-o societate abia iesita din totalitarism, extrem de labila sub aspectul culturii politice, un carturar de marca precum Mihaies lanseaza in fata unor intelectuali si studenti care il stimeaza si iubesc asemenea idiotenii, atunci sansa de a ne vindeca si de a depasi gravele confuzii ale tranzitiei, in loc sa se plaseze aproape in timp, indeparteaza tot mai mult orizontul sperantei noastre.
Cred ca domnul Mircea Mihaies s-a sinucis sub ochii nostri. Desigur, sub aspect politic. Dar si omul de cultura se afla intr-o grea suferinta. Pentru ca lansarea unei teorii fara nici un fel de acoperire poate ridica mari semne de intrebare asupra calitatii lecturilor politice ale respectivei persoane. Concluzia de mai sus, poate prea cordiala, este valabila numai si numai in ipoteza in care Mihaies a gresit, dar a fost bine intentionat.