La relansarea din 2004, Cotidianul a intrat direct in focul incrucisat al bataliei electorale.

Perioada era absolut nebuna: Nastase si prietenii trageau cu toata puterea si din toate directiile in tot ceea ce mai ramasese din presa libera. Colegilor alaturi de care am rezistat infernalei presiuni pesediste de la acea vreme le multumesc si astazi. Cotidianul n-a jucat strimb intr-o perioada in care virusul intepenirii in pozitia ghiocel contaminase multe redactii astazi autoproclamate libere. Mi s-a prezis atunci un esec rasunator: ca nu se poate, ca n-o sa fie, ca nu-i de mine… Cineva mi-a intins palma pentru un pariu pe care, in cele din urma, l-a recunoscut pierdut. Zicea individul ca un ziar care nu da lozuri sau Loganuri n-are nici o sansa pe o piata a presei in care se poarta mituirea cititorilor.

Am fost un an redactor-sef la Cotidianul. Ziarul a crescut. In ritmul pe care-l anticipasem si in conditiile in care nu ne-am propus niciodata sa fim o gazeta populara, ci un ziar care sa conteze. Si asta s-a si intimplat. Cotidianul este azi un reper jurnalistic, echipa lui redactionala reusind sa impuna, in repetate rinduri, agenda zilei sau chiar a zilelor, cel mai recent exemplu fiind excelentul interviu luat de Corina Dragotescu presedintelui.

Am plecat in toamna anului 2005 de la Cotidianul, ma intorc in primavara lui 2007. E, din nou, o perioada tulbure in presa din Romania. N-am anticipat-o si nici nu mi-am pregatit revenirea ca director editorial gindindu-ma ca vom avea de navigat printre atitea acuzatii si speculatii carora trebuie sa le faca fata astazi jurnalistii romani. Gindul meu a fost ca nu pot rata provocarea ridicarii unei noi stachete: aceea a impunerii noului Cotidianul ca reper pentru tot ceea ce inseamna produs jurnalistic de elita in presa romaneasca.

De azi, noul Cotidianul. De Ziua Mondiala a Libertatii de Exprimare. Nu e o intimplare, ba, mai mult, as indrazni sa spun ca e chiar un semn. Celor care traiesc framintarile unor ginduri negre privind relatia ziaristului cu mogulul sau celor care-si inchipuie umbre dese de politicieni strecurindu-se la masa la care se tin sedintele de redactie le lansez o provocare: aceea de a citi cu luciditate si fara patima noul Cotidianul. Tuturor celorlalti, foarte multi de altfel, care ne-au incurajat in anii din urma, un sincer multumesc. Ramineti cititori! De elita.