Acest stil fariseic nu lasa nici o indoiala asupra mesajului. In loc de echidistanta si neutralitate, scrisoarea cere serviciilor schimbarea taberei politice.
Sensul misivei deschise va putea fi inteles deplin doar daca facem o trecere in revista a prestatiilor anterioare ale parlamentarului PSD. Ion Stan a devenit foarte vizibil in luna noiembrie 2001, cand din pozitia sa de senator (atunci) si sef al Comisiei parlamentare de control al SRI a lansat una dintre cele mai urate diversiuni ale anilor 2000. Un Raport al Comisiei care-i purta semnatura sustinea, nici mai mult, nici mai putin, ca statul roman pierduse controlul in judetele Harghita si Covasna. Se vorbea despre refuzul executarii unor hotarari judecatoresti, despre contestarea autoritatii unor institutii ale statului roman in zona si actiuni de "deromanizare" etc. Aproape totul era fals in ce aparea in document. Iar ce nu era fals, intra strict in limitele comportamentului legal. Intr-o vreme cand majoritatea parlamentara se sprijinea pe protocolul dintre PSD si UDMR, diversiunea lui Ion Stan produsese o grava criza. A fost depasita cu greu, la timp, caci era vremea cand se contabilizau evaluarile pentru integrarea Romaniei in NATO.
Senatorul PSD a recidivat in mai putin de un an de la scandalul politic din 2001. Iritat de setul de criterii elaborat de CNSAS pentru stabilirea calitatii de agent al organelor de Securitate ca politie politica, Stan a impins Comisia de control a SRI sa condamne, in vara lui 2002, demersul CNSAS. Comisia nu avea nici o competenta in aceasta chestiune. Apoi, a elaborat un raport amenintator asupra activitatii CNSAS. Documentul sustinea, cu cinism, indeplinirea de catre SRI a tuturor obligatiilor ce-i reveneau privitoare la accesul in arhivele Securitatii si punea esecurile CNSAS, in totalitate, pe umerii Colegiului CNSAS.
Pe urma acestor precedente, un observator are toate argumentele sa afirme ca parlamentarul Ion Stan este asociat celor mai retrogade tendinte din viata politica romaneasca. A fost constant in apropierea serviciilor de informatii, pe care le-a implicat in actiuni xenofobe, antioccidentale. A aparat cat a putut secretele pernicioase din arhivele Securitatii. Trecutul sau, care ar putea explica acest profil consecvent, nu a intrat niciodata in atentia opiniei publice. CNSAS i-a dat politicianului PSD, constant, un certificat fara pata. Ceea ce spune cate ceva despre calitatea sistemului deconspirarii.
Ramane necazul ca scrisoarea deschisa a domnului Stan nu este complet lipsita de motivatie. Biletelele lui Coldea, referitoare la judecatorii Curtii Constitutionale, exista. Disparitia dosarului lui Traian Basescu asteapta inca explicatii. In ciuda afirmatiilor facute de presedinte, arhivele SRI pastreaza zeci de mii de dosare care ar fi trebuit sa ajunga la CNSAS. Care sa fie atunci "partea buna"? Acesta ramane blestemul Romaniei. Si astazi, la 17 ani de la schimbari, societatea e inca afectata de promiscua coabitare dintre oamenii politici si serviciile secrete.