In norul de fum raspindit de PSD peste Piata Izvor se pot citi, ca intr-o radiografie distractiva, morfologia si fiziologia celui mai rentabil discurs politic. Mititeii gratuiti potolesc spaimele lui Malthus, iar berea la pahar din plastic isi da intilnire cu Marx direct in stomac.

In tratatele inexistente de sinceritate politica, poporul e cauza ultima, principiul autosuficient si continutul deplin al universului uman. In lumea reala insa, eroul nostru colectiv e inlocuit cu un discurs biologic, previzibil si disciplinat, care produce randament electoral o data cu rigiitura. Liderul politic a invatat traseul pavlovian al gestului public si, renuntind definitiv la orice efort de imaginatie, pune idealurile direct pe gratar. Ingineria politico-alimentara e un mod de operare patentat, a carei lipsa din Codul penal se datoreaza, in mod sigur, doar neatentiei. Traim insa in Luna Suspendarii, cind lumea toata se intoarce, mai in gluma, mai in bataie de joc, la popor, iar baile de multime au primit, pe moment, permisiunea sa ceara scuze mai tirziu.

Istoria recenta a mesmerismului national ne livreaza doua cazuri bine documentate de vrajitori politici: traditionalul Iliescu si fulgeratorul Basescu. E drept, nea Nelu are mantia cam tocita de gafele batrinetii, dar prezinta o longevitate care a atins fazele cronice ale persistentei. Mai mult, Iliescu a avut calificare carismatica sa lucreze cu poporul, operatiune devenita acum impracticabila pentru succesorul Geoana. Cum-necum, prin imoralitate si conjuncturi, prin abilitate sau oportunism, Iliescu nu s-a incurcat cu judete si cartiere: el si-a fermecat clientii doar global, pe tara, de fiecare data in cantitati uimitoare.

La aceeasi categorie de fascinatie joaca si Basescu. Nervozitatea din vorba si gest, spectacolul miscarii si razboiul raspicat din predicate l-au calificat la sume mari. Statistic, Basescu trateaza si el cu intreaga tara. Adversarul lui principal, insa, Cel Pe Care Iliescu L-a Numit Prostanac, are sanse mici sa treaca de etapa multimilor. Din motive care tin de competenta frizerului, a tenorului si a chirurgiei genitale, Geoana nu-i harazit poporului, ci doar populatiei. Pe termen scurt, pentru faza festivitatilor, accesul la mase modice e rentabil, fiindca e rapid. Fata de natiune, care e inertiala si cere timp de gindire, populatiile mici se misca iute. Le pun pe drum gratarul, talonul, ciubucul sau circul. Au in compozitie toate aromele suburbiei si marginalizarii, de la saracie la violenta si de la pensie la anarhism. Bruma de ratiune, adusa de intelectualii de stinga si de middle classul provincial, ajunge, de obicei, la cinci minute dupa ce micii s-au terminat. Miza poporului ii ramine, asadar, in exclusivitate lui Basescu. O povara avantajoasa care insa il poate strivi, dupa cum pare sa arate gafa cu demisia retrasa.

Dar, pina la ciocnirea cu urna din 19 mai, avem multe sa va spunem. „Cotidianul" isi relanseaza provocarile si vine cu un pachet editorial spectaculos. De la noul director editorial, Robert Turcescu, la o noua serie a cartii de miercuri, de la noul redactor-sef, Mihnea Maruta, la colectia Enciclopediilor Gallimard, de la editia speciala de weekend la mai multe pagini in fiecare zi, evolutia ziarului incearca sa tina pasul cu viteza de miscare a cititorilor sai. Cititori pe care, imi face placere sa o spun, si i-ar dori orice publicatie de elita.