Acesta este ultimul „Pe repede inainte", in actuala forma. Si cel mai greu de scris. Teoretic, ar trebui sa vorbesc despre ce va fi de acum inainte, dar ma incearca un sentiment de nostalgie care ma determina sa fac o pauza de la a ma gindi la ziua de miine. Pe repede inapoi, am sa amintesc cam cum au decurs lucrurile in acest spatiu editorial de-a lungul a doi ani si jumatate. Au fost deci zile in care am respectat conceptul rubricii, aducind cititorii in redactia „Cotidianul", prin povesti romantate despre colegi (Vlad Macovei si uimitoarele sale aventuri automobilistice au tinut capul de afis) sau evenimente fara nici o relevanta pentru public, dar care au insemnat ceva in viata ziarului (aniversari, casatorii si teambuildinguri organizate sau ad-hoc). Au mai fost editii, multe la numar, in care am confundat redactia cu propria-mi persoana, precum si unele in care pur si simplu nu aveam nimic de spus si am scris, fireste, despre nimic (idee deloc originala, dar utila). In fine, din pacate, n-am putut sa ignor politicienii si prestatiile lor zilnice si asa se face ca am ajuns sa ingros, deopotriva, rindurile laudatorilor sau ioncristoilor ai lui Basescu. Ba, chiar o data s-a intimplat sa-l admir pe Vanghelie!!! Gata, pauza de melancolie s-a terminat, de miine trecem la alt nivel: noul „Cotidianul".