In goana dupa un alt tip de electorat, dupa ce a pierdut parte din saracimea rurala si suburbana in favoarea PD si a lui Traian Basescu, PSD calchiaza, mai nou, stingismul antiglobalist care incepe sa faca ochi si in Romania.

„Am sa ies (in Piata - n.m.) pina cind romanii vor afla ca Romania «ii priveste», pe ei si pe nimeni altcineva, si ca, daca istoria lor si calitatea ei nu ii intereseaza, macar pentru marimea si calitatea fripturii din farfurie merita «sa iasa»". Am citat hulpav din manifestul dlui Liiceanu publicat ieri in „Evenimentul zilei", pentru ca, iata, dorinta Domniei sale e pe cale sa devina realitate. Ieri, PSD ne-a dat o lectie de iesit „in piata" nu pentru istorie, ci pentru o „friptura". Au fost mai multi decit cei adunati de „istorie", cu doua duminici in urma, in Piata Constitutiei, dar sa nu disperam. Sintem din nou, indiferent de ce gaura ni se flutura pe la nas, de la covrig sau din tricolor, un popor lesne de scos in strada. Problema e alta. Ambele tabere ce-si disputa suprematia pietei publice au un numitor comun fara nici o legatura cu viitorul previzibil al Romaniei. Dimpotriva. De pe pozitii aparent ireconciliabile, minuitorii si mintuitorii celor doua „popoare" vorbesc aceeasi limba ideologica. L-am auzit pe unul dintre sefii socialistilor europeni, secretarul general al PES, Philippe Cordery, invitat la mitingul de ieri al PSD, dedicind evenimentul tinerei Raluca Stroescu, „care a murit exploatata de o intreprindere multinationala".

Pupila lui Ion Iliescu, europarlamentarul PSD Corina Cretu, a plusat punind decesul Ralucai Stroescu pe seama unui „nou soi de sclavie", cauzata de saracia care determina multi romani sa accepte „abuzuri" ale companiilor transnationale. Discursul avea sa fie reluat, pe un ton chiar si mai indecent, si de Mircea Geoana, mai tirziu, in Piata Izvor, in fata celor veniti sa-si ia portia de pomana social democrata. Dincolo de populismul gretos al confiscarii unei drame umane in folos electoral ramine mesajul. In goana dupa un alt tip de electorat, dupa ce a pierdut parte din saracimea rurala si suburbana in favoarea PD si a lui Traian Basescu, PSD calchiaza, mai nou, stingismul antiglobalist care incepe sa faca ochi si in Romania si aici se intilneste inevitabil cu cealalta tabara. Pentru ca ce altceva este manifestul antioligarhic al lui Traian Basescu, ideea-forta a mandatului sau, decit o exploatare impinsa uneori la extrem a sentimentelor de injustitie sociala atit de comune unei tari precum Romania. Dl Liiceanu vorbeste frumos despre istorie si constiinta, despre adevar si morala, dar ceea ce-i scoate pe cei mai multi dintre fanii presedintelui in strada e, pina la urma, tot o „friptura". E drept, ceva mai nobila decit micii PSD-ului, dar la fel de urgenta. O majoritate calificata din electoratul roman tinjeste nu atit dupa protectia statului, cit dupa banul noilor capitalisti. Cum el intirzie sa se inmulteasca in ritmul in care acestia din urma par sa-l reproduca, era nevoie de o explicatie. De un scenariu malefic. Injustitia sociala devine astfel opera unei oligarhii autohtone si, iata, mai nou, a multinationalelor. Adversarul a fost identificat, mai ramine sa fie doborit. Inainte de a gusta pe-ndelete din roadele globalizarii si ale cresterii economice, principalii actori politici romani se-nfrupta deja din frustrarile care o insotesc. Dar batalia pentru voturile de stinga, mai veche sau mai noua, abia a inceput. Referendumul pentru sau impotriva demiterii presedintelui e un prim test. Va cistiga micul lui Geoana sau friptura lui Basescu. Plata ceva mai incolo, poate la urmatoarea marire de salariu.