In Romania, gratarul e sport de masa. Desi in timpul saptamanii nu rabda o secunda dupa ce s-a pus verde la semafor fara sa apese pe claxon, in orice zi libera care se anunta cu soare, oamenii sunt in stare sa stea cuminti la coada 2-3 ore pentru a iesi din Bucuresti, la gratar.

Odata ajunsi la locul faptei, cauta cateva ceasuri lemne de foc, monteaza gratarul, sufla cu indarjire in carbuni, se afuma la propriu si la figurat si dupa 6-7 ore de drum si munca, masa e gata. Nimic nu se compara, insa, cu micii si ceafa parjolite la liziera padurii, in strigatul indurerat al manelistilor.

Cand au decis sa-i blagosloveasca pe bugetari cu o vacanta de 4 zile ca sa sarbatoreasca Ziua Muncii la gratar si bere, guvernantii au mizat pe faptul ca ei isi vor aminti curand, cu duiosie, in fata urnei de vot, de acest dar nesperat. Pentru ca, nu-i asa, romanilor le place sa sarbatoreasca, sa calatoreasca, sa cumpere la pret redus. Contand pe asta, guvernatii au scazut (oare?) taxa de prima inmatriculare pentru rablele care dintr-o data nu mai polueaza, dupa ce ei insisi au impus-o cu cinism, fara sa stie nici acum daca ne-au bagat pe ga t o taxa fiscala sau una de mediu. Si daca tot vorbim de discounturi, e de mirare ca unii nu reusesc sa inteleaga de ce se bulucesc romanii in Bulgaria pentru a sarbatori Craciunul, Anul Nou, Pastele, 1 Mai, concediul si ce-o mai fi. Simplu: se duc pentru preturi.