Vama Veche e ca un barbat frumos si prost: la inceput te atrage, apoi il inveti pe dinafara si te plictiseste. Un aparent atu al relatiei cu un frumos prost este ca iti confera o relaxare sora cu nesimtirea si, perseverand, ajungi la excese tipice he
Vama Veche e ca un barbat frumos si prost: la inceput te atrage, apoi il inveti pe dinafara si te plictiseste. Un aparent atu al relatiei cu un frumos prost este ca iti confera o relaxare sora cu nesimtirea si, perseverand, ajungi la excese tipice hedonistului. De multe ori hedonismul se confunda cu boemia. De aceea, poate, relatiile cu frumosii prosti sunt cele mai durabile. De multe ori hedonismul este confundat cu boemia, semn de netagaduit ca deosebirea dintre cei care formeaza un astfel de cuplu consta, pana la urma, numai in frumusetea barbatului. Altfel, plictisul te-ar duce la ispita si, inevitabil, la ruperea relatiei. Hedonistul traieste pentru potentarea placerilor biologice. Boemul traieste pentru potentarea placerilor sufletesti. Primul recurge la stimulente dintre cele mai tari, adica alcoolul, ca sa-si satisfaca mai concentrat poftele greu de stapanit, al doilea la vagoane de carti si muzica, ca sa se poata rupa (nepermis de mult) de rigiditatea vietii cotidiene. Amandoi sunt atrasi de frumos. Insa il inteleg diferit. Fini observatori, boemii au fost primii care si-au infipt steagul in pamantul fagaduintei al Vamii, imbracand astfel titulatura cu care s-au consacrat: vamaiotii. Frumoasa si saracacioasa, Cenusareasa litoralului devenise spatiul celor care nu simteau nevoia accesoriilor utilitare, ca sa se bucure de soare, valuri si timp. Era o atmosfera intima si propice despuierii totale. Ca un dormitor. Pana cand..., buni mimetici, hedonistii au simtit ca locul este unul fara oprelisti cetatenesti, i-au invadat pe cei dintai si, cum sunt mult la numar, si-au instaurat propriul regim de viata: haida-de la o bere! CE-A IESIT? Un haihui de zile mari. E luni dupa-amiaza, o zi placuta, cu o mare mult mai limpede ca de obicei si soare indeajuns de puternic ca sa-ti dea o culoare rosiatica pielii. O zi ce invita la lentoare. Pe plaja sunt zeci de corturi in fata carora tinerii, obositi dupa o noapte lunga, stropita generos cu alcool, isi arunca bezmetic un picior peste partener, ciripesc ceva, apoi cad intr-un soi de stare de veghe/somn prelunga. Peste tot, sticle goale, de plastic, la doi litri, de bere. Realizezi gravitatea situatiei si-ti vine sa megi pe varfurile picioarelor, ca pisica, printre ei. Ssst!, sa nu-i trezesti. De jur imprejurul Stufului, punctul nevralgic al locului, se zace intr-o betie cronica si se consuma in continuare alcool, nu care cumva efectele dezinhibitorii sa paraseasca vreun moment zona capului. Cativa dintre ei sunt haiosi: sunt muti si tepeni ca niste schizofreni intrati in stare catatonica. Iti vine sa le tragi una si sa fugi intr-un loc dosnic, ca sa vezi cum reactioneaza. Hep! Vlad Dumitrescu/JURNALUL NATIONAL
Despre autor:
