Eseul ca teleportare Ioana Parvulescu nu are pereche pe piata eseului nostru literar. Oricare dintre noi, cei din generatiile '80, '90, '2000, poate fi cuprins intr-o serie sau alta de istorici sau critici literari, de teoreticieni, comparatisti, politologi. Ioana, ca Patapievici sau Mircea Cartarescu, are lumea ei, cu totul si cu totul aparte. Sigur, la rigoare, cand ii vezi nesatiul pentru Romania regala, de la junimism si Claymoor pana la generatia lui Mircea Vulcanescu, o situezi numaidecat in descendenta acelui mare degustator de hedonism arhivistic si pitoresc politico-social, care a fost Zigu Ornea. Dar talentul Ioanei bate mai departe de simpla istorie literara, chiar si facuta cu farmec, sagacitate si apetit detectivistic.  Fire de artist - poeta si prozatoare in adolescenta - germanist care a tradus Calatorul heruvimic al lui Angelus Silezius, devoratoare de romane rafinate, cu palimpsest, eros metafizic si calofilie subtila ca eterul, Ioana Parvulescu face din Bucurestii veacului 19, din Negruzzi, Maiorescu, Odobescu sau Veronica Micle intre Eminescu si Caragiale, ca si din jurnalele lui Eliade, Ionescu, Jeni Acterian si Sebastian, din memorialistica, volume de corespondenta sau calatorie, un seducator, luxuriant si aiuritor puzzle de etnopsihologie, sociologia creatiei, istorie sociala si evolutia mentalitatilor.  Cum se iubea, cum se petrecea si cum se coresponda in viata literara a Romaniei monarhice, cum erau vacantele, viata parlamentara, gazetaria, cutumele salonarde, scoala, ludicul si micile industrii magnetizante ale loisirului, cum se desfasura o zi din existenta micii si marii burghezii, ca si a romanului mediu, de la Marghiloman la E. Lovinescu si de la severitatea lui P. P. Carp ori abilitatile lui Ionel Bratianu pana la fabulosul colportaj al Cafenelei bucurestene sau culisele sentimentale ale junimismului, ale "Sburatorului" sau ale lumii lui Camil Petrescu.  Maestru tesator (este, de altfel, o febrila admiratoare a marelui paianjen din Jurnalul cartarescian, pe care l-a comparat fara clipire cu echivalentul sau kafkian), Ioana vede in filigranul epocii constantele dincolo de spuma efemerului, extrage cu penseta subtextul mentalitatii si noimele morale dintr-un noian de evenimente atent inseriate si copios asociate, taxandu-ne orbirile, indiferenta si prejudecatile cu egala "aplicatiune". Eseistica ei de fervori documentar-speculative din Romania literara este o adevarata teleportare in Romania normalitatii de odinioara. Nu se poate ca Ioana Parvulescu sa nu scrie candva pur si simplu romane de istorie literara, sau un soi de jurnal al jurnalelor, care dau seama de sufletul culturii romane.   CV