Deficitul comercial a crescut mult in primele luni ale anului fata de aceeasi perioada din 2006. in acest context presedintele interimar al Romaniei a afirmat ca leul va suferi o depreciere drastica nu peste mult timp. Piata valutara autohtona s-a miscat ceva post-declaratie, dupa care a revenit iute. Explicatia revenirii fiind ca cei cunoscatori din piata nu s-au tulburat prea mult in urma acestei afirmatii. Totusi, declaratia nu a trecut neobservata.  in opinia mea, declaratia evocata mai sus a fost neavenita din cel putin doua motive. Primul, fiindca un sef de stat nu face asemenea afirmatii; el poate avea consultari cu ministrul de Finante si cu guvernatorul BNR pentru a-si lamuri eventuale nedumeriri, dar nu mai mult (fara sa vrea, presupun, dl Vacaroiu a fost un "presedinte jucator" in piata valutara - bine ca fara mare greutate, in conditiile date). In al doilea rand, intrucat afirmatia este hazardata in sine. Drept este ca, daca deficitele externe vor continua sa creasca, este probabil sa se schimbe ceea ce numim "sentimentul pietelor" si sa aiba loc o corectie a cursului de schimb. Dar o prabusire a leului este improbabila. Putem vorbi deci de o probabila corectie a cursului, fie ea substantiala, care insa nu va cauza, indraznesc sa sustin, o recesiune economica.  Nu de putine ori am scris in aceasta pagina ca sunt motive de preocupare fata de cresterea deficitelor externe, ca anticipata corectie ar cauza stricaciuni celor care nu sunt protejati impotriva riscului valutar. Exista o vulnerabilitate din acest punt de vedere pentru economie, care nu este surprinzatoare in conditiile liberalizarii contului de capital. Un semn al vulnerabilitatii este indatorarea externa pe termen scurt, care a ajuns la 13,2 miliarde de euro in 2006 (de la 6,4 miliarde in 2005 si 3,2 miliarde in 2004), in timp ce datoria externa totala (ajunsa la aproape 40 de miliarde de euro in 2006) aproape s-a dublat fata de 2004. Alt semn este ca sectorul privat a dat tonul cresterii indatorarii externe cand deficitele bugetare sunt mici; aceasta arata un spatiu mic de manevra pentru buget daca s-ar dori limitarea deficitelor externe. Cresterea indatorarii externe pe termen scurt este si un raspuns al firmelor la masurile BNR de restrictionare a creditului in valuta. Avem aici o fateta a liberalizarii contului de capital, care reduce mult din puterea bancii centrale de a limita expansiunea cererii interne. Un alt indiciu: in 2006, investitiile straine directe (ISD) au trecut de 9 miliarde de euro, acoperind peste 90% din deficitul de cont curent, dar cand privatizari mari intra in calcul ISD-ul agregat relevant se reduce considerabil. Nu mai vorbesc ca fondurile din privatizare nu au intrat inca in piata fiind pastrate in conturi speciale. In fapt, alte capitaluri (pe termen scurt sau creatoare de datorie) au contribuit sensibil la finantarea deficitului de cont curent. Mai trebuie adaugat in ecuatie si un posibil efect de contagiune pentru economiile emergente din zona (asa cum s-a vazut in mai-iunie anul trecut).  Dar una peste alta, este putin probabil sa avem un lant de evenimente/cauzalitati care sa conduca la prabusirea leului, la recesiune economica si criza financiara - pe termen mediu. Unii analisti prezic, cu nonsalanta, un asemenea scenariu pentru Romania. Ei subestimeaza ca sistemul bancar este solid, ca avem mecanismul de ajustare prin curs " fie el imperfect si dureros pentru unele firme ", ca datoria pe termen scurt a statului roman este cvasi-insignifianta. Grija ar fi mai degraba pe termen mai lung, in cazul in care economia noastra nu ar inregistra castiguri de productivitate adecvate.  Spunand acestea nu ignor posibilul impact asupra economiei al tensiunilor din mediul politic. De aceea este esential ca in politica economica sa urmarim cateva coordonate: bugetul public sa nu amplifice, in mod inutil, deficitele externe; sa avem un control mai bun al cheltuielilor, care sa stimuleze oferta interna; firmele autohtone sa aiba obsesia cresterii competitivitatii, sa fie precaute la indatorare, mai ales pe termen scurt.