Se spune ca asasinul se intoarce intotdeauna la locul crimei. Asa ar trebui sa faca si Politia. in Franta, de pilda, cei care investigheaza o disparitie se intoarc la "locul faptei", dupa o vreme, exact in ziua saptamanii si la ora cand s-a petrecut
Se spune ca asasinul se intoarce intotdeauna la locul crimei. Asa ar trebui sa faca si Politia. in Franta, de pilda, cei care investigheaza o disparitie se intoarc la "locul faptei", dupa o vreme, exact in ziua saptamanii si la ora cand s-a petrecut evenimentul, pentru a vedea "rutina" acelei zone. In cazul fetitei de la Berbesti, reporterul Jurnalului National a facut aceasta radiografie. Fata a disparut la 21 februarie 2007. Ne-am intors la Berbesti tot intr-o miercuri, la 25 aprilie 2005. S-au scurs 65 de zile... si ceva, fara pustoaica blonda. Acasa, a venit o scrisoare. Pentru Elvira. Surioara socoteste agatata in uluci. "M-a strigat spiritul ei", "Mami, vine azi?", "Au luat-o tiganii!", "Continuam cercetarile...", "Am deschis cartea. E in viata", "Nu mai apare...", "Da' de ce?"... Politia merge pe firul ei, ancheteaza in continuare. Parintii bocesc si asteapta. Oamenii merg la serviciu, unii rad, altii injura la sosea. Isi baga si isi scot, afisele cu Elvira s-au ingalbenit pe stalpi. Monotonie in orasul carbunelui. Ne-am intors la locul cu pricina. Bine, bine, toate au mersul lor. Si ea? "Ea n-a mai apucat sa termine drumul...", imi sopteste gandul. Povestea unei miercuri. Caci tot intr-o miercuri a disparut Elvira Ghioca, adica Bianca. Mai toti i-au spus asa, la voia mamei. "Mi-a murit o fetita cand avea doua luni si o chema tot Elvira. Se spune ca poarta ghinion, si atunci am strigat-o Bianca", spune Felicia Purcaru, mama micutei disparute. ORAR. Blocul ei, ca o vizuina, duhneste. Peretii mozoliti miros a urina, scarile sunt tapetate cu coji de seminte. Ora 11:47. Acasa la Elvira nu e nimeni. Doar becul sta aprins de doua zile. Mama e data disparuta si ea de vecinii curiosi. De bati pe la usi, nu-ti raspunde nimeni, desi simti suflari langa tocul usii. "N-am mai vazut-o. O dormi poate. Daca nu, e posibil sa fie la Mirel, ala cu care traieste ea, pompierul... Tatal Elvirei? Ista o plecat de acasa, dupa ce l-au batut si a stat in spital", povestesc vecinii. La usa lui Mirel nu raspunde nimeni, nici dupa batai zdravene. Ora 12:50. Isi fac aparitia gunoierii. In fiecare miercuri au drum cam la aceeasi ora, la ghenele din spatele ghetourilor. Vin cu un tractor, cu o remorca. Mama Elvirei nu apare. Locurile de joaca sunt inca goale. 13:10. Zeci de copii inunda strazile. Calca pe acelasi drum, care pe Bianca o ducea la bunica, in Slavesti. Ca sa ajungi acolo, iti trebuie 20 de minute la pas vioi. Se trece calea ferata, pe unde circula marfarul cu carbune. Pe strada merg o groaza de masini straine, unele cu o viteza, mai sa te ia pe sus. Spre bunica, o tai la stanga. Pe o ulita linistita, cu case lipite, cu macadam. Cascioara femeii e modesta, dar curata. Are in fata o biserica cu cimitir, un chiosc. Ora 13:40. O camioneta neagra, cu racoritoare si numar de Bucuresti, aprovizioneaza. Trece frecvent pe acolo. TRISTETE. "M-a distrus fata asta! 11 zile n-am pus gura pe nimic. N-am putut. E luata de cunoscuti. Ea nu pleca fara sa anunte!", izbucneste Elena Mircea, bunica fetitei. Slana din brate sta sa-i cada. Andreea, surioara mica a Biancai, se ambitioneaza sa escaladeze gardul. Are ochii ei. Putin mai tristi, caci Bianca nu se vede la capatul ulitei. Batrana nu se poate abtine. Trebuie sa-si goleasca sufletul. Altfel o termina de tot durerea. "In ziua aceea, in fata casei a intors o masina neagra, cu numar de Olt. Am simtit un fior rece si am auzit-o pe fata cum m-a strigat. M-am intors, caci parea langa mine. Un domn, cu palarie neagra si ochelari, s-a lasat pe spate in masina. Cred ca a fost spiritul ei, ca ea era ascunsa acolo", marturiseste femeia. Fetita balaie, cocotata pe gard, se molipseste si ea de nelinistea bunicii. E trista si isi matura intrebarile fara raspuns cu privirea. DRUMUL SPRE BUNICA. La pranz, zeci de copii inunda strazile
Despre autor:
