In spatiul mitic romanesc si-au gasit loc numeroase "intoarceri" cu ritmuri arhaice si valoare de simbol. Sfarsitul transhumantei e o intoarcere de toamna, in vreme ce pasarile calatoare se intorc primavara, si muncitorii romani de peste hotare se in
In spatiul mitic romanesc si-au gasit loc numeroase "intoarceri" cu ritmuri arhaice si valoare de simbol. Sfarsitul transhumantei e o intoarcere de toamna, in vreme ce pasarile calatoare se intorc primavara, si muncitorii romani de peste hotare se intorc de Sarbatori. Iar Traian Basescu se intoarce la popor in fiecare clipa in care cineva il ia la rost. Expresia lui a facut epoca. Pentru unii, ea are o valoare aproape religioasa, pentru altii e subiect de bascalie. Subiect de studiu nu pare a fi pentru nimeni, asa ca mi-am propus sa studiez eu aceasta "intoarcere". Foarte pe scurt. De la bun inceput un lucru e clar. Daca Traian Basescu se intoarce la popor, inseamna ca el a fost plecat de acolo, cel putin pentru o vreme. Unde anume nu e greu de stiut. in ultimii ani, presedintele a facut echilibristica pe axa imaginara cu Washingtonul si cu Londra, s-a luptat cu rusii la Marea Neagra, a sarbatorit victorii in carciumi, a facut strategii in alte carciumi, si-a cautat de sanatate la Viena si a studiat complicatele ritualuri de imperechere la licuricii mari. Nici o legatura cu poporul in toate astea, deci gestul lui Traian Basescu e justificat ca orientare. Din cand in cand e bine sa mai treci si pe acasa, sa vezi ce mai face poporul. O a doua problema, mai spinoasa, tine de insasi gazda discutatei intoarceri. Despre ce popor e vorba? E clar, de pilda, ca Traian Basescu a fost votat de popor. Tot de popor par a fi alesi si cei o suta si ceva de parlamentari care au votat impotriva suspendarii. Cei 322 care au votat pentru suspendare nu au fost alesi sigur de poporul la care se intoarce presedintele suspendat. Ei par a fi rodul unei optiuni de tip alchimic, o generatie aproape spontana cu care ne-am trezit brusc si brutal pe bancile Parlamentului, eventual trimisi acolo de spridusi. Complicata treaba, pentru ca in 2004 o parte din cei 322 au fost votati de oameni (popor), care l-au votat si pe Basescu. Un cunoscut cronicar de fotbal titra deunazi, privind la ceea ce se intampla, "Parlament - popor, 1-0". Avem de a face cu un dribling logic, cu un fault la adresa bunului-simt. Aici devine clar ca democratia reprezentativa nu mai exista, decizia politica e un meci continuu intre cei alesi, de nu se stie cine si cei care au ales nu se stie ce. Concluzie inevitabila: poporul la care ne intoarcem e poporul care ne convine. Avem popoare mai mici sau mai mari, mai vechi sau mai noi, mai tacute sau mai galagioase. Avem poporul ONG, poporul SMS, poporul Internet, poporul iscalit pe garduri. Avem popoare de o emisiune, popoare de o pagina, popoare de o serbare, poporul din Piata Universitatii, poporul de 100 de romani de la Paris. Avem poporul PSD-ist - care cere conducerii chiar masurile dorite de conducere, poporul portocaliu - care e majoritar si atunci cand pierde, poporul UDMR-ist - care ii reprezinta pe toti maghiarii, sau poporul UCM-ist - care ii reprezinta pe ceilalti toti maghiarii. Cand nu a votat cum trebuie, poporul e o masa de bizoni. Cand ia decizia corecta, avem de a face cu poporul intelept si maturizat. Ceausescu avea mereu "un popor minunat", pentru ca el lua toate deciziile. Felul cum e folosit "poporul" in acest moment e o manipulare dusa insa mult prea departe. Traian Basescu are nevoie de un popor starnit impotriva tuturor. Daca numai o suta de oameni (si sunt mult mai multi) nu ar fi de acord cu presedintele si tot nu am putea vorbi linistiti despre "poporul tradat". In acest moment noi trebuie sa raspundem la o intrebare: mai poate functiona statul in blocajul generat de Traian Basescu? O parte din societate (un popor) spune ca nu. Cealalta parte (alt popor) spune ca da. Ea ne intreaba, pe drept cuvant, cum punem intrebarea. Dupa 17 ani de la comunism, noi nu folosim democratia, ci libertatea discutabila de a o tot pune in discutie, atunci cand acest lucru ne convine.
Despre autor:
