Primele victime ale noilor realitati postbelice au fost militarii. Gloria dobandita pe front devenise intre timp periculoasa. Ulterior, doi "eroi" ai regimului sovietic din timpul razboiului -Kuznetov si Voznesenski - protagonistii primului proces politic postbelic din URSS, au fost condamnati la moarte si executati. Afacerea Leningrad Generalii care se distinsesera pe front, intorcandu-se incarcati de glorie si de popularitate, au intrat primii in vizorul tarului de la Kremlin.  GLORIE PERICULOASA. Maresalul de Aviatie Novikov, comandant al fortelor Militare Aeriene, a fost arestat in aprilie 1946 impreuna cu toti conducatorii industriei aviatice. Batuti si schingiuiti in timpul anchetei, au sfarsit prin a recunoaste ca fabricasera cu buna stiinta avioane defecte, motiv pentru care murisera multi piloti.  In timpul razboiului, Stalin daduse ordin serviciilor speciale sa inregistreze convorbirile telefonice ale generalilor si maresalilor Armatei Rosii. "Ce viata avem, mai bine te culci si mori, ii spusese T. Rabalcenko (general-maior, sef al Statului Major) general-colonelului V. Gordov (Erou al Uniunii Sovietice, din 1946 comandant al regiunii militare din Bazinul Volgai) intr-o convorbire telefonica din vara lui 1942, atent inregistrata de serviciile speciale. Toti sunt nemultumiti de viata pe care o duc si afirma acest lucru in mod deschis." Gordov i se plansese la randul sau sotiei, Tatiana: "Nici nu pot sa-l vad, nu pot respira acelasi aer cu el, si tu ma tot indemni "Du-te la Stalin". Curata inchizitie, oamenii mor pur si simplu. Tu crezi ca eu sunt singurul care gandeste asa? Deloc nu sunt singurul, nici pe departe". Pentru asemenea "fapte", autorii au fost arestati si torturati pana cand s-au declarat conspiratori si spioni. Cu astfel de "dovezi" au fost adusi in fata plutonului de executie. Cei trei au fost impuscati in ianuarie 1947.  "PRIVIGHETOAREA FRONTULUI". In septembrie 1948 au fost arestati general-locotenentul Vladimir Krinkov si sotia sa, cunoscuta cantareata Lidia Ruslanova. Ca si sotul ei, Ruslanova se bucura de popularitatea castigata in timpul razboiului. "Privighetoarea drumurilor de pe front", cum era numita in epoca de glorie, insotise trupele Armatei Rosii, cantandu-le soldatilor pe front si in spitale. Concertase chiar in Berlinul distrus, dar cucerit de aliati. Si casatoria cu generalul Krinkov, care avea sa-i cauzeze neplaceri, avusese loc tot pe front. Eroii de ieri devenisera intre timp "jefuitori si hoti". Au fost arestati, sub acuzatia ca s-au intors din Germania cu patru camioane continand piese de mobilier, covoare, tablouri, portelanuri, bijuterii si alte valori, considerate la momentul respectiv "prada de razboi". Generalul a primit o condamnare la 25 de ani de lagar, iar sotia sa, zece.  Cunoscatorii din varful aparatului de partid si serviciilor speciale au inteles poate adevarata semnificatie a arestarilor si le-au interpretat corect. "Marea teroare" dintre 1937-1938 urma sa fie reeditata la sfarsitul deceniului cinci. Urmatorii pe lista erau oameni importanti ai regimului - ministrii si membri in conducerea de partid. Primul cazut in dizgratie parea a fi ministrul de Externe, Viaceslav Molotov. Dupa ce l-a tinut -n sah, dandu-i de inteles printr-o serie de gesturi ca nu se mai numara printre favoriti, Stalin s-a razgandit si l-a lasat -n pace, pentru moment. Primele victime ale epurarilor de dupa razboi aveau sa fie doi lideri tineri, care se remarcasera in timpul razboiului - Voznesenscki si Kuznetov.  PRETEXTUL. Kuznetov fusese liderul comunistilor din Leningrad. Stalin l-a promovat apoi -n functia de secretar al Comitetului Central responsabil "pe linie de partid" cu ministerele "sensibile" - Ministerul Afacerilor Interne si Ministerul Securitatii de Stat, ambele conduse de Beria. Vosnesenski era prim-vicepremier al Consiliului de Ministri, membru de partid din 1919, si al Biroului Politic din 1947. Ambii se remarcasera in vremea razboiului, erau destul de tineri si, dupa toate aparentele, aveau in fata o cariera stralucita. Dar in regulile de functionare ale comunismului, impuse chiar de Lenin, intra si alimentarea sa cu sange si frica, pentru a-i putea asigura functionarea. In astfel de momente, in care garniturile se schimbau, oricine putea ajunge in fata plutonului de executie. La inceputul lui ianuarie 1949, la Leningrad se organizase Targul Comercial Unional. G.M. Malenkov l-a acuzat pe Kuznetov si pe ceilalti lideri locali de partid ca au organizat manifestatia fara sa ceara aprobarea Comitetului Central si a Consiliului de Ministri. Lui Kuznetov i s-a reprosat "obtinerea demagogica a popularitatii cu organizatia de partid din Leningrad, tradarea Comitetului Central, incercarile de a indeparta orasul de CC". In urma acestor acuzatii, si-a pierdut toate functiile. Pentru moment, Voznesenski a scapat cu o mustrare.     "PROBELE". O luna mai tarziu, la Leningrad soseste G.M. Malenkov, emisarul lui Stalin, cu misiunea de a strange probe care sa ateste tradarea celor doi. Doua mii de activisti de partid au fost arestati. In anchete, acestia au "recunoscut" ceea ce voia Malenkov sa auda. Kaputin, secretarul Comitetului Orasensc, a marturisit ca face spionaj in favoarea Marii Britanii. Dupa moartea lui Stalin, Molotov a recunoscut ca toate pregatirile fusesera permanent monitorizate de insusi "parintele popoarelor". Din vila lui Stalin, direct in arest. Simultan, economistul Voznesenski a fost acuzat de sabotaj economic. Scazuse premeditat cifrele de plan si tolera angajatilor din subordine sa insele Guvernul, a sunat acuza. In martie 1949 si-a pierdut toate functiile. Pe neasteptate, Voznesenski a fost chemat de Stalin sa-l viziteze la Blijnaia, vila in care locuia "geniul popoarelor". Proaspat destituitul a luat loc la masa, alaturi de ceilalti membri ai Biroului Politic, iar Stalin l-a imbratisat si a ridicat paharul in cinstea lui. Ajuns acasa, fostul prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri a fost arestat.  Invitatiile la vila lui Stalin indicau daca mai erai sau nu in gratiile stapanului absolut, chiar daca nu intotdeauna aceasta era o certitudine, ca in cazul lui Voznesenski. De altfel, Stalin spunea deseori ca NKVD-ul are dreptul sa ancheteze pe oricine. Peste ani, I. Orlov, insarcinat cu paza vilei, a povestit ca pe peretii salii principale unde Stalin isi primea invitatii erau atarnate tablourile membrilor Biroului Politic. Gazda se amuza, obligandu-l pe fiecare sa se aseze sub propriul portret. In preajma debarcarii lui Kuznetov si Vosnesenski, portertele celor doi au disparut. Abia dupa un an si jumatate a inceput la Leningrad procesul lui Kuznetov, Voznesenski si al activistilor de rang inferior. Inculpatii au recunoscut toateinvinuirile, iar instanta i-a condamnat la moarte. Sentinta a fost executata in aceeasi zi.   SPERANTE