Leningradul rezistase 29 de luni incercuirii germane. Fusese declarat dupa razboi "oras-martir". Si tot de aici a ales Stalin primele victime ale noului val de teroare abatut asupra URSS dupa razboi. Modelul proceselor politice lucrat in "laboratoarele" de la Kremlin a fost apoi "exportat" in "tarile comuniste surori", inclusiv in Romania. Reancepe teroarea rosie! La inceputul lui septembrie 1950, in Uniunea Sovietica se consuma o noua drama, intrata in istorie cu numele de "afacerea Leningrad". Kuznetov si Voznesenski, doi importanti lideri de partid, secondati de alti peste 2.000 de activisti cu functii mai mici in ierarhia de partid si de stat, au fost implicati intr-un proces politic care amintea de anii Marii Terori. Capii procesului au fost condamnati la moarte si executati, alti zeci de subalterni si colaboratori impartasindu-le soarta. Pregatirea procesului in sine durase aproape doi ani. Modelul experimentat cu succes in URSS-ul anilor '30 a fost folosit de aceasta data si ca "marfa de export" pentru "tarile comuniste surori". La jumatatea secolului al XX-lea, in Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia si Romania, la capatul unor procese politice, lideri care pareau cocotati pe vecie in Olimpul puterii au ajuns in fata plutoanelor de executie.  ANTECEDENTELE. Noua etapa a terorii fusese pregatita cu cativa ani inainte. Primele semnale care avertizau asupra a ceea ce urma sa vina au fost trase spre tabara scriitorilor, artistilor, a oamenilor de cultura. In 1946, A.A. Jdanov a criticat dur doi scriitori sovietici foarte cunoscuti - umoristul Mihail Zoscenko si poeta Ana Ahmatova. Critica a fost administrata "la fata locului" chiar in orasul lor de domiciliu - Leningrad. O data cu ei au fost aspru mustrate si doua reviste culturale ce le publicasera operele. "Zvezda" a supravietuit, "Leningrad" si-a incetat aparitia. Jdanov insusi nu era un strain in orasul lui Petru cel Mare, rebotezat ulterior cu numele lui Lenin. In anii '30, Jdanov fusese secretar al Comitetului Regional si al Comitetului Orasenesc Leningrad al PCUS. In 1934, asasinarea misterioasa a lui Kirov, liderul comunistilor leningradeni, oferise pretextul pentru declansarea terorii. Aici va fi si epicentrul cutremurelor produse de procesele staliniste postbelice, organizate in toate tarile proaspat comunizate.  Dupa victoria pe front si la masa tratativelor, Uniunea Sovietica intra intr-o noua etapa. Invingatorii din vremurile tulburi nu mai aduceau insa nici un folos. Stalin a inceput sa "scape" treptat de "gloriosii eroi" din timpul "marelui razboi pentru apararea patriei". Militari, intelectuali, vechile cadre de partid care aminteau de alianta cu Germania nazista si, ulterior, de "cardasia cu imperialismul putred anglo-american" trebuiauindepartati pentru a face loc altora, fara amintiri, ori pentru a spala creierele celorlalti. Dupa Marea Victorie, in primii ani postbelici, liderul de la Kremlin a asteptat o vreme inainte de a denunta alianta cu anglo-americanii. "Lagarul comunist" se construia pas cu pas. La inceputul lui 1948, harta politica a Europei postbelice se desenase si avea sa ramana intocmai inca 40 de ani. Lamurit in privinta caii de urmat in politica externa, Stalin si-a intors privirile spre interior. Numai ca de data aceasta "interiorul" depasea granitele Uniunii Sovietice. "Afaceri interne" ale URSS erau si tinerele "democratii populare" din Europa de Est.   "UN DERBEDEU LITERAR"