Pantelie Tutuleasa, cineast si fost operator de film al familiei Ceausescu, isi aminteste de Strada Veseliei - locul unde, la 1 Mai 1939, Elena Petrescu (viitoare Ceausescu) a iesit regina balului - si de manifestatia comunistilor din 24 februarie 1945 - "premisa" lui 1 Mai 1945, considerat "primul 1 Mai liber".  Uneori, destinul are aspecte nebanuite. Ce probabilitate exista ca un adolescent sa aiba tangenta cu o strada pe unde s-a perindat un personaj care, mai tarziu, va deveni oarecum parte din viata lui? Ce probabilitate exista ca acelasi adolescent sa fie martorul unor evenimente istorice de o anumita factura, pentru ca mai tarziu sa fie martorul unor evenimente istorice de o cu totul alta factura?  Sa o luam sistematic. Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, lumea sarbatorea 1 Mai cum se sarbatoreste si in prezent: iarba verde, mici, bere, petreceri dansante. Un document al Sigurantei consemneaza ca Elena Petrescu (viitoare Ceausescu) a iesit regina balului la una dintre petrecerile organizate in Bucuresti la 1 Mai 1939, pe Strada Veseliei din Ferentari. "in acest mare cartier, cu bune si rele, cu zile frumoase si uneori triste, imi voi consuma 17 ani din propria viata, in mare parte sub atenta indrumare a matusii mele dupa tata, ce purta un nume frumos: Natalita", spune domnul Tutuleasa, acum octogenar.  ZONA. O intamplare. "A fost o intamplare sa stau exact acolo. Eu stiu ca ea, Elena Ceausescu, a copilarit prin partea aceea a locului, nu neaparat in Veseliei. De fapt, ei doi (ea si Nicolae Ceausescu) s-au invartit prin Uranus, Dealul Spirii, Rahovei, `Ferentaria` , cum imi place mie sa-i spun acelui cartier. Si e normal sa se fi invartit pe acolo, pentru ca era o zona mai dezvoltata a muncitorilor. Acolo erau Uzinele Vulcan, Wolf, Zimmer, Tesatoriile Reunite, Industria Iutei, Fabrica de Uleiuri Phoenix, Metalurgia Manotehnica. Era zona industriala mai dezvoltata, solicita si mana de lucru ieftina."  Pantelie Tutuleasa a venit la varsta de 17 ani din comuna Argetoaia, judetul Dolj, la Bucuresti, in Ferentari. Matusa sa, Natalita, statea acolo si lucra la fabrica de tesaturi, fabrica la care se va angaja si el. Impreuna cu Natalita va fi martor, la 24 februarie 1945, la demonstratia de pe Calea Victoriei , ce reprezenta incercarea de inlaturare a guvernului condus de generalul Nicolae Radescu, premierul de atunci al Romaniei, precum si la sarbatorirea lui 1 Mai 1945, "primul 1 Mai liber".  BICICLETA. Tutuleasa isi aminteste: "La 24 februarie 1945 s-a organizat in Bucuresti o mare manifestatie a oamenilor muncii". Coloana se indrepta spre Palatul Regal. Adolescentul Tutuleasa nu prea stia exact ce se intampla, si oricum avea alte treburi: "in timp ce coloana mergea spre Palatul Regal admiram o domnisoara eleganta, pe bicicleta, cu un catel legat de cadranul bicicletei. Eu nu prea realizam ce se intampla, nu calatoream in mod obisnuit pe Calea Victoriei, de-asta si admiram domnisoara elegant imbracata: eram undeva in afara, imi placea bicicleta ei. Cred ca era ora pranzului, bicicleta stralucea in soare, iar la roata din spate avea o plasa ca sa nu se prinda in spite rochia domnisoarei!". Stralucirea bicicletei si a domnisoarei se estompeaza: "Manifestantii strigau de la un capat la altul "Jos Radescu!". Armata era pregatita ca de razboi, pentru ca multimea sa nu ocupe institutiile statului. La vremea aceea se obisnuia ca in fruntea unei asemenea coloane de manifestanti sa fie ceferistii (pentru meritele din trecut)".  La un moment dat s-au auzit mitraliere, cand au intrat primele randuri de manifestanti in Piata Palatului Regal. "Coloana s-a oprit undeva pe Calea Victoriei. La un moment dat erau sase-sapte straturi de oameni suprapuse. S-a tras de pe cladirea Ministerului de Interne (viitorul sediu al Comitetului Central al PCR). Cine a tras? Pentru ca cei care erau pe acoperis aveau armele indreptate spre cer. S-au facut diverse supozitii. Primele randuri de muncitori au cazut, si acolo au ramas. I-a luat camionul de la morga mai tarziu. Restul a fugit in toate partile. In imbulzeala, am ajuns undeva pe o strada pe unde este Politia Capitalei acum."  DEBARCAREA. La 24 februarie, seara, Radescu va tine un discurs la radio, in care va condamna incidentele provocate de comunisti si ii va caracteriza pe liderii manifestantilor: "Cei fara neam si fara Dumnezeu, asa cum i-a botezat poporul, au pornit sa aprinda focul in tara (...)". Era deja criza de guvern.  Generalul Radescu devenise prim-ministru al tarii in 1944. Pe timpul scurtei sale guvernari (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945), generalul reusise formarea unui guvern bazat pe reprezentarea paritara a trei forte politice: Partidul National Taranesc, Partidul National Liberal, Frontul National Democrat (format din Partidul Comunist, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Uniunea Patriotilor, Confederatia Generala a Muncii).  Debarcarea lui Radescu a fost bine pregatita, cu ajutorul agitatorilor lui Stalin , care este de la sine inteles ca nu il agrea pe general. Stalin l-a trimis la Bucuresti pe Andrei I. Vasinski, adjunctul ministrului de Externe al URSS. In urma cererii exprese a emisarului sovietic, Regele Mihai a fost fortat sa primeasca demisia lui Nicolae Radescu la 28 februarie 1945. Urmarit de autoritatile comuniste, Radescu a gasit azil la Legatia Britanica, iar in 1946 reuseste sa se refugieze in strainatate (moare in 1953).  REGELE. Amintirile domnului Tutuleasa isi continua sirul: "Deci... 1 Mai 1945. Era deja la putere guvernul dr. Petru Groza. Au scos oamenii in strada la "primul 1 Mai liber in Romania". Asa l-au numit. Pana in acel an, 1 Mai nu fusese altceva decat o zi de vacanta pentru micii functionari. Ma aflam in Piata Victoriei. Pentru prima oara eram in fata tribunei oficiale in care l-am vazut in realitate pe Majestatea Sa Regele Mihai si suita sa de generali, imagine ce pana atunci o cunosteam doar din cartile de scoala. Si abia trecusem de 18 ani.  "Era prima manifestare de amploare la care, ca si pe vremea lui Ceausescu, venea seful statului. Evenimentul a fost inscris in imagini de cinema de catre inaintasi in ale filmarilor, cum ar fi Ovidiu Gologan, Pol Menu, Carol Mihut, W. Ott, N. Marinescu. Peste un numar de ani eu aveam sa realizez imaginile de la `marea demonstratie a locuitorilor Capitalei de 1 Mai`, in calitate de reporter cinematografic. Aceeasi tribuna fastuos impodobita, asezata insa in Piata Aviatorilor, cu alti actori... De-a lungul timpului nu s-a mai pus foarte mare accent pe sarbatorirea lui 1 Mai, deoarece `crema` o lua 23 August, marea sarbatoare a acelui timp. Dar aceasta este deja alta poveste...".   NU VA UITA NICIODATA "FERENTARIA"