De citva timp vad pe micul ecran un spot la ziarul ĄZiua". E o poveste despre o posibila Romanie in care mi se sugereaza ca milioane de capsunari se intorc in tara si ca, brusc, lucrurile se schimba. Si eu sint roman, zice un domn de culoare revenit pentru a-si deschide o afacere. Desi nu sint cine stie ce fan al ziarului ĄZiua", totusi, dincolo de subiectivisme, ideea acestui spot mi se pare interesanta. Cred ca el cuprinde un simbure de utopie care domina mentalul multor romani. De-a lungul ultimului an, situatiile in care copii, batrini sau parinti fac gesturi disperate din cauza dorului celor plecati la munca in strainatate au ajuns sa constituie un caz-standard de presa. Reintoarcerea capsunarilor sau a zugravilor cu ocazia sarbatorilor este de fiecare data un prilej de reportaje tv din vamile din vestul tarii. Interviul sumar realizat de reporteri pe geamul masinii cu soferul care revine in satul sau din Vrancea, cu portbagajul plin de cadouri, e deja o eticheta a sarbatorilor. Imaginea acestei Romanii viitoare care se reintregeste, in care migratia economica se va desfasura in sens invers si in care romanul de afara este altoit economic si politic pe trupul tarii, e o iluzie care merita un pic de atentie. Spotul urmeaza linia unei mentalitati comune in care capsunarii sint priviti cu speranta, ca o infuzie cu singe proaspat si european, ca niste anticorpi injectati in corpul tarisoarei pentru a extirpa microbul populismului, al mentalitatii spaguboase sau al obiceiurilor balcanice din economie. Mi-e

teama ca aceasta perspectiva nu e decit o utopie de consum imediat,

o forma trista de imbalsamare a iluziilor de mai bine.