Daca ar fi intrebat, cu ocazia unui sondaj de opinie, cat de multumit e de traiul pe care-l duce, domnul Popescu ar raspunde "destul de multumit".  Nu trebuie sa fii bogat ca sa fii destul de multumit sau chiar foarte multumit cu viata ta. Domnul Popescu e nemultumit de toti politicienii, dar cu viata o scoate binisor la capat. Are casuta lui, are gradina de zarzavat, toamna baga in beci doua butoaie cu vin rosu, iar cu pensia si cu atelierul de reparat scaune scalciate din fundul curtii n-are cum sa moara de foame.  Intr-o noapte, domnul Popescu viseaza ca in Australia un var de al doi-lea din partea sotiei, al carui nume nu-i spune nimic, ii lasa mostenire un miliard de euro, disponibili in banci elvetiene. Deoarece n-a avut niciodata treaba cu bancile, domnul Popescu viseaza ca-i vine la poarta un delegat elvetian cu o geanta plina cu bani. Ca sa se convinga ca-s banii lui, domnul Popescu il trimite pe delegat sa-i cumpere de la magazinul din capatul strazii niste parizer si o paine. Delegatul ii aduce parizerul si-i elibereaza o chitanta pe care scrie ca i-au mai ramas in depozit noua sute nouazeci si noua de milioane noua sute noua zeci si noua de mii noua sute noua zeci si opt de euro si saptesprezece centi. Destui ca domnul Popescu sa-si poata repara acoperisul la odaia de la strada, unde-si primeste oaspetii de Paste si de Anul Nou. Pe loc, delegatul face socoteala: tabla noua, mesterii si ciubucul, plus berea si tratatiile, in total patru sute treizeci de euro. Domnul Popescu discuta cu sotia ce le-ar mai trebui in casa ca sa se declare perfect multumiti de viata si sa nu-i mai intereseze deloc ce fac politicienii. Impreuna, decid ca le-ar mai trebui o masina de spalat, poate sa fie si second hand, o fasie de pamant la tara, la Lehliu, un rezervor de benzina mai incapator la Dacie, ca sa faca un dus-intors la baiat, la Sighisoara, fara sa-l doara capul si... cam atat. Delegatul spune ca se face si-i da iarasi chitanta: domnul Popescu mai are-n cont noua sute noua zeci si noua de milioane noua sute noua zeci si opt de mii patru sute opt euro si saptezeci si doi de centi. Ce inseamna asta?, intreaba domnul Popescu, fiindca eu stau cam prost cu cifrele. Pai, raspunde ezitant delegatul, cam tot un miliard.  Si daca platesc un om sa-mi sape gradina, se intereseaza in vis domnul Popescu, mai scade miliardul? Sa zicem ca-mi iau si o Dacie noua, cat ramane? Cam tot un miliard, raspunde delegatul. Domnul Popescu simte ca-l trec sudorile. Tot ce si-a dorit el sa aiba si acum poate sa aiba, ca sa fie pe deplin multumit cu viata pe care a dus-o si cu anii ce i-au mai ramas, cere, primeste, capata si chitanta. Dar miliardul, lua-l-ar dracu`, nici nu se sinchiseste. Ramane intreg. Domnul Popescu se rasuceste in pat, deranjand-o pe doamna Popescu, delegatul bancii intreaba: "Haideti, ce mai cheltuim, ca arde miliardul?!", iar domnul Popescu simte ca e maximum de multumit de viata si ca nu-l duce mintea sa doreasca mai mult decat are. Poate inca o camaruta de chirpici, in care sa gateasca doamna Popescu vara. Noroc ca se trezeste si-si da seama ca povestea cu miliardul n-a fost decat un cosmar. Unul de mult prea bine.