O categorie de tineri reprezinta cel mai sigur pariu facut cu Occidentul. Nici unul nu se afla printre cei 323 de politicieni pusi pe harta. Dar unul i-a pus in umbra.

O tinara a murit. De epuizare, de prea multa munca, zic unii. Prostii, precis avea vreo boala incurabila, zic altii. Ramine insao fapta si un e-mail despre cum tristetea se scrie cu zimbetul pe buze. Un cadavru, o moarte fulgeratoare au reusit sa ne atraga atentia de la meciul celor 322 contra lui Traian Basescu. 323 de oameni au fost brusc lasati in umbra de unul singur.

Cum a fost posibil? La fel ca si in cazul comparatiei dintre presedinte si parlament, depinde cum numeri voturile. Sau victimele. Mai precis, cu totii stim ca exista oameni care muncesc pe rupte. Care nu au simbete sau duminici libere. Tineri pentru care opt ore de munca inseamna jumatate de program. Pentru care concediul e un vis, pentru ca pur si simplu nu isi pot intrerupe munca atunci cind vor ei. Ii vezi cu cearcane la ochi in fiecare dimineata. Chiar si in scurtele lor vacante. Sint clienti fideli ai restaurantelor sau ai bistrourilor, pentru simplul motiv ca ajung acasa atit de obositi incit nu mai au timp sa-si faca de mincare. Muncesc mult, cistiga pe masura. Sau, in orice caz, destul de bine. Un ziar fosnit dimineata prin taxi ori pe volanul masinii, cinci minute de stiri prinse din zbor. Ei functioneaza pe baza de performanta, iar performanta presupune stres, gastrite, ulcer, matreata, incaruntire, cearcane si riduri la virste cind acestea ar trebui sa fie ultimele lor probleme. Astfel de oameni se gasesc printre noi. Numarul lor a depasit deja stadiul unei mase critice, al unui nucleu.

Ei nu sint rezultatul unei simple adaptari la mediu, precum erau primele generatii de tineri de succes de dupa 1989. Ei sint rezultatul mediului insusi. Au crescut direct din el. Si abia cind unul se stinge brusc, ne aducem aminte de ceilalti si incepem sa ii descoperim mai bine. Uneori descoperim chiar ca noi insine facem parte din categoria lor, desi nu ne-am pus vreodata aceasta problema. Descoperim ca sintem supusi la aceleasi riscuri.

Prea des uitam de tinerii care nu sint celebri decit in firma unde muncesc. Lucreaza asa cum se lucreaza in orice tara unde economia este bazata pe profesionalism, pe eficienta, pe modernizare si pe lucrul in echipa. Reprezinta pariul cel mai sigur pe care Romania l-a facut cu Occidentul. Uitarea lor nu vine din lipsa unei memorii de durata medie. Vine din ignoranta. Din egoism sau din invidie. Separate ori combinate in diverse proportii si cantitati, de care poate nici nu stiam ca exista in magazia noastra interioara, au copt uimirea ce ne-a lovit, atunci cind brusc ne-am trezit ca s-a intimplat ceva ce ne-a socat mai mult decit gilceava a 323 de oameni. Gilceava din care iese un miros de ignoranta, egoism, invidie. O tinara a murit. Dar moartea nu face referendum.