Stana Harciu n-a invatat carte, pentru ca parintii au declarat-o muta. La 19 ani a iesit prima oara din sat si a purtat pentru prima oara ghete. "Flanareta" dupa care dansa sarbele, cobzarul Avrentie si mahmudelele din aur sunt cele mai frumoase amintiri ale ei. La 20 de ani s-a maritat cu un baiat frumos care avea zestre doar "des'tu'".  Casa Stanei Harciu din Raul Alb, judetul Dambovita, e asezata ca in povesti. Muntele in spate, o livada mica in fata, alte doua asezari omenestiimprastiate pe colina dulce. Batrana de 100 de ani ne intampina gatita ca de sarbatoare, coborand singura cele opt trepte ale casei sale. Ne pofteste pe bancuta de lemn din curte. "Parca vrea Dumnezeu, bunutul cu mine, sa ma incalzeasca. La vorba nu dau inapoi, daca aveti nitica rabdare va spun tot ce-am patit de cand am fost copil mic", ne promite solemn incretind ochii lacrimosi.  FARA CARTE. Nascuta intr-un catun de munte, la Brebu, copila Stana nu a invatat literele pentru ca scoala era prea departe, si iarna o puteau manca lupii pe drum. In satul unde era scoala nu avea rude la care sa stea, asa ca a ramas acasa, sa mearga cu vacile si sa invete se teasa la razboi. Ca sa scape de amenda pentru ca nu si-au dat fata la scoala, parintii i-au zis Stanei sa se prefaca in fata invatatorului ca e muta. "Daca mamica si taticu' nu plateau amenda, le luau donitele zalog, ca asa era atuncea. Mamica le-a zis celor de la scoala ca sunt muta. Io ma uitam la invatator si ma faceam ca nu inteleg, umflam din umeri. Invatatorul a insistat sa vin totusi la scoala, ca poate imi revin, dar mama i-a zis: . Si nu m-am dus deloc".  FARA APARARE. De la "Razboiul de doi ani", cum il tine minte tata Stana, isi aminteste de nemtii care le-au calcat catunul. Auzind ca vin, mama Stanei si-a inchis copiii in casa si a fugit cu alte femei sa se ascunda, caci barbatii le erau plecati la razboi. "Cand i-am vazut venind, am iesit afara, ca-mi placea sa-i vaz, erau cu mantoane lungi pe ei. Vine unu', se suie pe trepte sus, ca vazuse niste cascaval in gura podului si facea si arata spre cascaval. Io repetam ca mamica nu-i aicea, a murit. A venit un alt soldat si l-a tras pe cel de pe scara si l-a certat. Pesemne ca i-o fi zis ca suntem orfani si sa ne lase", isi aminteste batrana de "vizita" germanilor. Recunoaste ca nemtii nu erau chiar rai dar, daca apucau sa-ti intre in casa, iti luau tot, gaini, oua, carne.  ZI-LE, LAUTARE! Cand s-a facut codana, Stana nu zicea ba la nici o hora sau sezatoare. "Si nemancata imi placea sa ma duc. Cand auzeam cantand, iiiiiiii! nu mai mancam, ma imbracam si, fugi! Aia era!". La 15 ani a fost pentru prima oara la hora si atunci au vrajit-o acordurile lui Toma Serb si ale cobzarului Avrente. "Hora imi placea si ea, cum sa nu-mi placa?", rade cu tot sufletul batrana. "Era unul Ilie, care mi-a zis sa-l astept pana vine din Armata, ca noi si ma ia de nevasta. Asa mi-a zis. Dar nu s-a mai intors, saracu', a murit." A mai lasat fara liniste un flacau din Runcu, un sat invecinat, dar cand baiatul a cerut-o, l-a trimis de unde a venit. "Taticu' mi-a zis intr-o zi sa ma pregatesc sa mergem la un baiat care ma place. , i-am zis. Ma iubea tata ca pe soare si daca a vazut ca nu vreau, m-a lasat in pace", ofteaza tata Stana.  LA MUNCA. Prima oara a iesit din satul natal cand avea vreo 18-19 ani si a mers la Orlea pentru a munci la incarcat vagoane cu lemne. "Am plecat din sat ca mamica mea si taticul meu nu puteau sa-mi ia mie ceva cum mi-e gustul si am plecat sa fac un ban". Munca era grea, veneau lemnele pe "jilip", un fel de jgheab uns cu vaselina ca sa alunece incarcatura. "Aveam bratele vinete de la bustenii pe care-i caram. Mai periculos era cand dadea drumul la lemne de duduia pamantul. Daca se infunda jilipul strigau aia de sus sa fugim din calea lor. Altfel, te pocneau in cap."  De primii bani isi aduce aminte ca acuma. 40 de lei. "Pana la varsta aia n-am incaltat niciodata ghete, numai opinci de piele de porc si de vaca, facute de mine. Si din banii mei mi-am luat prima pereche de ghete. Tare mandra eram."  RAZBOI PENTRU MAHMUDELE. Tot singura si-a implinit un alt vis. Fiind muncitoare si ambitioasa, Stana a invatat sa teasa si sa aleaga velnite si a muncit la o femeie la razboi. Printre cliente veneau multe femei "avute", impodobite cu "salbi", "mahmudele" si "galbiori" de-ti luau ochii. "Aoleu, tata Florico, ce mi-ar placea si mie un galbior din ala, as zice ca am cine stie ce", s-a scapat fata celei la care lucra. Ca in basme, tata Florica ii promite ca, daca mai munceste la ea, o sa faca bani de trei mahmudele. "Cand am auzit de trei mahmudele am zis ca a rasarit soarele pe mine! Cand mi le-am cumparat, le-am bagat pe sub fota, sa nu mi le fure cineva pe drumul spre casa. S-au crucit mamica si taticu', niciodata nu mai vazusera aur in casa", se mandreste tata Stana. Se intristeaza imediat cand o intrebam daca mai are vreo mahmudea sau vreun banut macar. Nu mai are, dupa ce s-a maritat le-a vandut ca sa cumpere pamant.  DUPA OCHI. Pe Ionica de la Raul Alb nu-l vazuse niciodata in viata cand s-a trezit cu doua petitoare la poarta. "Ti-ar placea sa vii la noi la Rau, sa iei un baiat?", a intrebat-o una dintre ele, cu un copil mic in brate. "Am vrut sa vaz daca imi place si a ramas ca a doua zi sa vina si el la mine". S-a lasat asteptat, a venit mai spre seara. "Eram cu inca doua fete, aveam un razboi in casa cu o velnita. "Daca mi-o placea il iau", le-a zis Stana fetelor. "Si l-am luat dupa ochi, asa, ca mi-a placut de el, bata-l stelele!", se lumineaza la gandul barbatului chipes ce i-a luat inima. In trei saptamani au facut nunta. Intai logodna - adica au scris foile de zestre acasa. "Am avut zestre un pogon jumate de pamant, o vaca, doi manzati si un vitel. Sotul n-avea saracul decat des'tu'. Avea pamant destul, dar n-avea vite", transeaza scurt tata Stana problema avutului comun. Nunta a fost ca in povesti, tot satul a venit la ei. "Maaare nunta am avut. Erau lampile peste tot, ca sa se vaza, ba si prin pruni luminau agatate."   Marin Raica/JURNALUL NATIONAL