Cind il auzi pe Constantin Balaceanu-Stolnici plingind in momentul in care isi rosteste numele de cod sub care a semnat note informative, nu ai cum sa te intrebi: de ce facem noi chestia asta? Asta, si toate celelalte deconspirari pe care „Cotidianul" le face de aproape un an?

Raspunsul nu e simplu de dat, si el porneste dintr-o alta intrebare: in momentul in care obtii o informatie uluitoare, stinjenitoare, dureroasa, ce faci cu ea? O poti ignora, dar risti sa o ia altul si sa o publice mai umflata decit merita, crucificindu-i pe cei vizati fara sa stim daca acestia chiar merita asta. O alta optiune e sa te inarmezi cu maxima buna-credinta de care esti in stare si sa incerci sa afli povestea umana din spatele fiecarui dosar. Asa am incercat sa-i abordam pe fiecare dintre cei despre care am aflat ca ar fi colaborat in vreun fel sau altul cu Securitatea, chiar daca nu intotdeauna demersul nostru a fost acceptat de interlocutori.

Multi ne intreaba daca nu cumva e nedrept sa publicam noianul de personalitati pe care il vedeti mai sus ca fiind fosti colaboratori ai Securitatii, dar nu si pe ofiterii de Securitate, adevaratii tortionari. Raspund fara ezitare: e cumplit de nedrept. Dar nu pot sa nu ma intreb: se putea altfel, cita vreme secretele de la CNSAS ies greu la iveala, omorite de birocratie si, de ce nu?, de interese politice?

Simt nevoia sa povestesc cum s-a nascut ideea acestui sondaj. Discutam in sedinta de redactie despre cazul Stolnici si cineva a zis ca e un caz mai dezamagitor decit Mona Musca. Unii l-au contrazis, altii au propus alte nume. De aici pina la propunerea de a supune cititorilor aceasta judecata n-a mai fost decit un pas.