Refuzul lui Andrei Serban de a accepta nominalizarea la Premiile UNITER a fost comentat pina in ultima clipa a Galei de la Sibiu. Iar declaratia lui Caramitru pe aceasta tema a mai pus putin gaz pe foc.

UNITER a rupt pisica. A luat in serios refuzul lui Andrei Serban si l-a scos de pe lista nominalizatilor la premii. La fel a procedat si cu ceilalti refuznici, desi la un moment dat a circulat ideea ca premiile se pot da indiferent daca destinatarii anunta dinainte ca nu le accepta. Totusi e caraghios si in cele din urma poate fi compromitator sa dai un premiu cuiva care nu-l vrea. Desi stie ce pasiuni stirneste in lumea teatrului orice declaratie a lui Andrei Serban, Caramitru nu s-a putut abtine in noaptea galei. L-a impuns pe regizor, reprosindu-i ca refuzul sau a fost insuficient motivat. Apoi presedintele UNITER a intors-o pe elogii - marele creator, personalitatea unica etc. Presupun ca Andrei Serban nu va lasa fara raspuns aceasta intepatura. Conflictul dintre cei doi e mai vechi si a pus capat unei lungi prietenii. Refuzul lui Caramitru de a-i acorda lui Andrei Serban totala independenta pentru un proiect care ar fi urmat sa aiba loc la National l-a suparat pe regizor. Ulterior, la Festivalul de Teatru, Serban s-a considerat sabotat de acelasi Caramitru, fiindca ar fi pus un pret prea mare la intrarea la spectacolul sau. Pino nu s-a lasat nici el mai prejos. Astfel ca, in momentul in care l-a putut prinde la strimtoare, regizorul a refuzat nominalizarea la Premiile UNITER.

Orgoliile se manifesta insa si mai ciudat in lumea teatrului. Dragos Buhagiar a declarat, dupa ce a luat Premiul pentru scenografie, ca aceste premii sint subiective si absurde. Alexandru Tocilescu, chiar in timp ce lua Premiul pentru cel mai bun spectacol, si-a exprimat voalat nemultumirea ca a ratat pentru a treia oara Premiul pentru regie. Spre deosebire de el, care s-a intors acasa cu un trofeu, citiva dintre nominalizati erau negri de suparare, fiindca premiul trecuse pe linga ei. Incit pareau sa ia ca pe o insulta felicitarile Ądoar" pentru nominalizare.

Caramitru, care la inceput se uita la ceas, rugindu-i pe cei ce ajungeau pe scena sa nu vorbeasca mai mult de doua minute, s-a inmuiat treptat. In cele din urma a intrat si el in joc, cu intelegere pentru dragostea de microfon a confratilor sai. Nu stiu cum s-au vazut lucrurile la televizor, dar reactiile si comentariile din sala au fost un spectacol aproape la fel de pasionant ca si cel de pe scena. Monstri sacri tinind pumnii unui coleg de spectacol si sarind de pe scaun de fericire cind colegul era cel premiat. Actori recunoscuti pentru capacitatea lor de a-si domina emotiile pe scena pareau mai emotionati decit debutantii in propriul lor rol la Gala. Asa mi s-au parut Ion Lucian si Valeria Seciu. Pina si infatigabilul Florin Piersic rasucea in miini fularul unuia dintre membrii orchestrei in timp ce isi facea numarul.