Pachet legislativ de o importanta capitala, ce a constituit la randu-i un pol al discordiei dintre palatele Cotroceni si Victoria, cu un plus pentru Guvernul PNL, care a fost cu un pas inainte datorita avantajului de a avea initiativa legislativa, in defavoarea CSAT. Trecute de Camera Deputatilor pe principul acordului tacit, de parca ar fi fost vorba de legea lui Ohm, dezbaterea in Senat a Legilor sigurantei a pornit numaratoarea inversa. PNL si PSD au interesul ca pachetul sa treaca repede de Parlament, inainte de referendum, pentru a fi promulgat de nea Nicu Vacaroiu. Varianta PNL presupune trecerea STS si a SPP in subordinea Guvernului - mai precis a Ministerului de Interne - dar si infiintarea Agentiei Nationale de Interceptare, dupa o idee de Mircea Geoana. Daca varianta trecerii SPP si STS inseamna o lovitura la gioale data unui Basescu revenit la Cotroceni (cu sau fara girul popular), fiind similara cu restrangerea puterii absolute a presedintelui asupra serviciilor secrete, ca si un control direct al Guvernului in paza si protectia primului om in stat, in ceea ce priveste Agentia Nationala de Interceptare chestiunea e cu mult mai grava.
Proiectul prevede ca Agentia sa se afle in subordinea Parlamentului si nu sub controlul legislativului (asa cum sunt SRI, SIE etc.). Ca sa fiu mai explicit, sa vedem mai intai la ce si cui servesc interceptarile... Cele legale, fireste, caci cele ilegale, exista si vor exista si mai departe, indiferent cate Agentii infiintam. Interceptarea convorbirilor de orice fel se face numai la cererea procurorului, cu avizul judecatorului. Asta dupa declansarea urmaririi penale, sau cand exista indicii temeinice ca o anumita persoana este pe cale sa comita o infractiune, iar interceptarea devine atat un mijloc de proba ulterioara intr-un dosar, dar si de prevenire a unei fapte penale. De asemenea, SRI poate face interceptari cand sunt in joc chestiuni de siguranta nationala. In toate cazurile, insa, cererea de interceptare se afla pe masa unui judecator, iar probatoriul rezultat se regaseste in administrarea unui procuror, urmand a fi transmis instantei de judecata odata cu rechizitoriul in cauza. Cu alte cuvinte, o interceptare legala este intotdeauna conexata cu o actiune a justitiei. Si cele ilegale - folosite in scop de santaj financiar sau politic - ar trebui sa ajunga pe aceeasi masa a justitiei insa din alt punct de vedere, al incriminarii actului in sine. Ceea ce in Romania nu prea se intampla.
Daca Agentia Nationala de Interceptare, sub patronajul Parlamentului, va lua locul SRI - deocamdata singura institutie in drept sa asculte telefoanele si convorbirile intre persoane si care are parte doar de control parlamentar - vom asista direct la amestecul legislativului in actul de Justitie. Ceea ce este o grava incalcare a principiilor democratice, in care nici una dintre puteri (legislativa, executiva, judecatoreasca) nu se poate substitui celeilalte. Pe de alta parte mai exista si o alta miza. Agentia, care va prelua si interceptarile ce aduc atingere sigurantei nationale va trebui sa fie reprezentata in CSAT. Caz in care Parlamentul va avea reprezentanti in Consiliu, ceea ce este iarasi o incalcare a prevederilor constitutionale. Se dovedeste ca SRI este suficient ca institutie indrituita cu interceptarile, poate cu un control parlamentar mai acut. Manevra Geoana nu reprezinta decat o tentativa a PSD-PNL de a crea si monopoliza un puternic serviciu secret parlamentar, in opozitie cu SRI.