In noua situatie, cei doi candidati ramasi in cursa sint nevoiti sa se orienteze nu doar spre electoratul de centru, ci si spre oferta politica de centru.

Primul tur al alegerilor prezidentiale franceze a trecut. Nu fara surprize. Cea mai importanta a fost revigorarea democratiei franceze. Daca primii doi candidati erau previzibili, prezenta la vot, 84,5% - incredibila intr-o tara precum Romania, unde planeaza incertitudini in privinta prezentei a peste 50% dintre electori la referendumul din 19 mai - este un semnal al bunei stari a democratiei franceze. A fost cea mai buna rata de prezenta la primul tur din 1965 incoace, de cind francezii isi aleg direct presedintele, atunci fiind prezenti la vot 84,7% dintre francezi. O a doua surpriza a constat in prabusirea extremei drepte al carei candidat, Jean-Marie Le Pen, a cazut la 10,5%, dupa ce in 2002 ajunsese in turul doi cu 16,86%, iar in precedentele doua alegeri, in 1988 si 1995, se situase la aproximativ 15%. O a treia surpriza o reprezinta consolidarea centrului al carui candidat, François Bayrou, a obtinut 18,5%. Si chiar daca urmeaza un al doilea tur clasic pe 6 mai, cu o confruntare stinga-dreapta, vechea Franta gaullista deja nu mai exista. Emergenta celei de-a treia cai à la française anunta o noua epoca, multipartitista.

O parte dintre aceste surprize se pot explica prin „sindromul 21 aprilie", caci la aceasta data, acum cinci ani, Franta constata ca Jean-Marie Le Pen se clasase pe locul doi. Si acum, multe studii avertizau asupra persistentei, ba chiar a cresterii electoratului lui Le Pen, dar strategia electorala a lui Sarkozy a atras inca din primul tur o mare parte a votantilor acestuia. Pe de alta parte, votul util a functionat in 22 aprilie, caci francezii nu si-au mai risipit voturile pe candidatii mici, ci s-au concentrat doar asupra celor cu sanse. Daca in 2002 primii trei candidati (Chirac, Le Pen si Jospin) obtineau doar 48% din voturi, in 2007, Sarkozy, Royal si Bayrou intrunesc 70% din sufragii.

In noua situatie, cei doi candidati ramasi in cursa sint nevoiti sa se orienteze nu doar spre electoratul de centru, ci si spre oferta politica de centru. Dar, in timp ce socialistii francezi se prezinta din ce in ce mai clar sub forma unei federatii care reuneste toate curentele de la socialistii antieuropeni precum fostul prim-ministru Laurent Fabius la social-democrati si chiar social-liberali precum Dominique Strauss Khan, dreapta sarkoziana a virat mult spre lepenism si va avea dificultati de a stabili un contact real cu Bayrou. Acesta devine adevaratul arbitru al meciului prezidential, dar deja interesul sau merge spre alegerile parlamentare ce vor avea loc pe 10 si 17 iunie. Formula propusa de Royal pentru a depasi decalajul care o desparte de adversarul sau conservator vizeaza, dupa modelul italian, alianta stingii cu nou aparutul centru. Si nu intimplator, caci UDF-ul lui Bayrou, desi cu o puternica tenta catolica, a parasit PPE si s-a alaturat dupa alegerile europene din 2004, impreuna cu Margherita lui Prodi, liberalilor europeni. Iar referintele lui Bayrou la Grosse Koalition germana lasa portile deschise unei coalitii, nu insa inainte de alegerile parlamentare din iunie. De aceea, o atitudine clara intre oricare dintre cei doi candidati nu este neaparat pentru un sprijin, cit pentru o colaborare dupa scrutin. Caci pentru Bayrou devine vital sa isi pastreze electoratul. Deja un prim sondaj arata ca electoratul lui Bayrou se orienteaza spre Royal (38%, cu 6% mai mult decit acum citeva zile), si nu spre Sarkozy (25%, in scadere). Dar, cel mai probabil, François Bayrou nu se va implica in disputa prezidentiala; in schimb, va anunta aparitia unui nou mare partid „democrat".

Daca in primul sau discurs dupa victoria de la primul tur, luni seara, la Dijon, Sarkozy s-a declarat candidatul „deschiderii" si si-a anuntat intentia de a crea o miscare prezidentiala dincolo de propriul partid in jurul caruia sa reuneasca Franta de la stinga la dreapta, Royal propunea mult mai transant centristilor cinci teme de convergenta: statul impartial, reformarea institutiilor, relansarea Europei, prioritatea ecologica si educatia si rezolvarea problemelor din cartierele marilor orase. Pentru a-si asigura totusi si votul unei parti a electoratului de stinga cu care are reale dificultati de comunicare, Sarkozy il foloseste deja pe Éric Besson, fost, pina in februarie 2007, secretar pentru economie al socialistilor, plecat din PS din cauza divergentelor cu Royal in privinta programului economic. Oricum, mult mai sigur pe electoratul sau si pe cel al lui Le Pen, fostul ministru de interne a anuntat ca deschiderea va fi „fara tirguieli". Totusi, Sarkozy, desi are prima sansa, nu este insa presedinte, iar batalia pentru turul al doilea inca se mai da. Desi in voturi rezerva stingii este cea mai mica din 1981, de la alegerea lui Mitterrand incoace, ajungind in cel mai bun caz la 39%, majoritatea votantilor centristi sint mai tentati mai degraba sa voteze cu Royal. Iar sindromul 21 aprilie nu s-a consumat la primul tur. Cita vreme votantii lui Le Pen sint in proportie de 80%, sarkozistii la al doilea tur, bascularea dreptei ramine inca posibila.

Dincolo de semnificatia sa europeana, pentru Romania, primul tur al alegerilor franceze transmite, mai ales in actualul context, un mesaj clar. Reformele, constitutionale, institutionale sau electorale, nu pot fi rezultatul unei actiuni politice lipsite de suport popular. Si sigurul mod democratic de a testa publicul ramin tot alegerile.