Preferatii investitorilor sunt orasenii, care produc, castiga si consuma mai mult  si nu fiindca au cam renuntat sa poarte mielu-n cap  Romania a inregistrat in 2006 un PIB per capita de 4.500 de euro, in crestere semnificativa fata de 2004 (2.806 euro) si 2005 (3.675). In realitate insa, Bucurestiul a produs per capita peste 9.000 de euro  "mai mult decat Ungaria si Estonia ", in timp ce moldovenii au contribuit fiecare cu mai putin de 3.000, ca-n tarile ex-sovietice.  Ce e de facut? Sa se repuna pe tapet ideea echilibrarii ofertei de munca in toate zonele tarii, ca sa se atenueze polarizarea societatii? Oare trebuie directionate la ordin investitiile spre zonele sarace si spre ramurile cu valoare adaugata mare? Pai, la fel a procedat si Ceausescu: a industrializat fortat zone care, dupa inchiderea fabricilor ridicate in timpul comunismului, tot la agricultura au ajuns. in locul interventiei statului, al facilitatilor fiscale, mai bine am lasa piata sa se ocupe de asta. De pilda, daca in Bucuresti ar fi concurenta apriga, intreprinzatorii ar fi constransi sa investeasca in alte parti ale tarii sau, de ce nu?, sa "importe" forta de munca de acolo. Dar, daca oamenii de afaceri aduc chinezi pentru a continua sa plateasca mai nimic pentru forta de munca, sa stiti ca nu s-a ajuns inca in faza in care competitia dintre companii e castigata de calificarea angajatilor. Si, satui sa tot astepte concurenta adevarata, lucratorii din Moldova aleg Barcelona si Milano in locul Bucurestiului.  Orice s-ar zice, un lucru nu poate fi negat: Capitala e cea mai mare piata. De asta se reped aici bancherii, retelele de magazine si constructorii. Pentru ca, daca montezi termopane la Plescoi ori vinzi microcentrale de apartament la Dorohoi, ai un client la sase luni. In "city"-ul de pe Dambovita se fac programari ca sa vina meseriasii cu montajul. Nici nu mai vorbim de piata IT sau de serviciile specializate! Intr-o aglomeratie urbana e altfel. Oricum ar fi, e mai multa concurenta si companiile sunt mai eficiente.  Nu stiu cum ramane cu teza dezvoltarii armonioase pe intreg teritoriul patriei, dar limpede este ca in fruntea investitiilor straine pe cap de locuitor conduc patriile altora - Estonia si Ungaria. In primele zece orase din Estonia traieste 55% din populatie, ceea ce a facut ca tara sa atraga mai multi bani din strainatate decat Letonia (unde ponderea populatiei oraselor mai rasarite este de 53%) si Lituania (43,5%). In Ungaria, primele zece asezari urbane inglobeaza 39% din locuitori, de aceea tara s-a bucurat mai mult de atentia intreprinzatorilor decat Cehia (26%) sau Slovacia (24%).  La noi, primele zece municipii - de la Bucuresti pana la Braila - detin doar 20% din populatia tarii. Suntem mai aproape de modelul Rusiei (16,5%) decat majoritatea celor care au intrat in UE in primul val. Daca extindem exemplele dincolo de Europa de Est, vestitele aglomerari urbane de pe coastele Statelor Unite si din zona Marilor Lacuri pot fi unul dintre motivele pentru care UE-27 face eforturi semnificative pentru a bate PIB-ul american, desi are o populatie cu 50% mai mare decat SUA. Iar inauntrul Uniunii, tarile nordice, in special Finlanda, conduc in topul competitivitatii, pentru ca au o populatie mica, dar concentrata in cateva orase.  Teoria prezentata nu explica totul, fiindca mai intervin si coruptia, birocratia, taxele, raportul salariati-pensionari sau salariati direct-indirect productivi etc. Dar cert este ca investitorii sunt atrasi de piete mari, unde isi pot plasa cu usurinta marfurile sau de unde isi pot alege forta de munca.