Caragiale? Un trist. Ionescu? Eugen Ionescu?! Amator. Urmuz? Asta n-a scris teatru. Pai, piesa cu Vacaroiu in rolul principal bate la dorsal toata dramaturgia romana. De la za dacs and za tracs incoace.

Cica nu se cunoaste autorul. Da’ ce, e doina? E Miorita?! Sa fim seriosi! Aici pute de la o posta a geniu. Si cite genii a dat Romania dupa ce si-a impuscat conducatorii? Unul singur. E drept, se exprima mai greu in scris, mai lemnos. Dar asta nu l-a impiedicat sa scrie. Si a scris, nu s-a-ncurcat. Cind cu mina lui, dar mai ales cu miinile altora. Ca si el e tot un fel de Pessoa, dar nu in literatura. Lui i-a placut de mic politica. Oricite clone ar disipa Iliescu in universul transpartinic, apasarea tovaraseasca a condeiului, singele latin, mai animalule!, dar si dialogul, mai draga, il tradeaza. Mai sarac si mai cinstit ca niciodata. E genial. Popor, liniste! Incepe comedia.

Actul I. Romania, 2007, Cotroceni, etajul 2, pe seara. In capul mesei, fostul sef al Comitetului de Stat al Planificarii comuniste, in interpretarea naturala a lui Nicolae Vacaroiu. La dreapta, fostul ministru adjunct al Industriilor din timpul lui Ceausescu. In stinga, un alt greu: a fost seful de cabinet al ultimului prim-ministru comunist, Constantin Dascalescu. Cei trei pun tara la cale in biroul in care Iliescu s-a chinuit ani buni sa-si traga cablu scurt de la Kremlin. Pentru 30 de zile, Romania este din nou la picioarele lor. Si nu prea stiu cum sa i-o traga mai repede. Daca vor, pot schimba si numele tarii. De exemplu, Republica Idealurilor Comuniste Neintinate Romania. Dinozaurii rid cu pofta si trec la lucruri mai serioase. Un domn cu cravata, dar cu alura de valet, intra pe usa din dreapta si pune pe masa un tom legat in piele rosie. El este purtatorul meu de cuvint, il cheama Andrei, il prezinta Vacaroiu, care deschide cartea direct la pagina 322. Titlul volumului nu ne spune mai nimic: „Tezele batrinului edec catre fiii sai urmariti penal de Justitia putreda si capitalista". Insa pentru presedintele de-o luna este litera de lege, asa ca stabileste sarcinile. Modificam legile sigurantei nationale! Imediat, zic consilierii; Luam serviciile secrete! Acum! Retragem trupele din Irak! Miine; Rezolvam dosarul cu mineriada, ca d-aia am fost trimisi aici. Relaxati-va, e ca si rezolvat. Sa fie liniste in tara. Pardon, in sala.

Actul II. Cade cortina. De fier. Consilierii dispar in decor: unul se transforma intr-un bust de Lenin cu peruca, altul, direct in dinozaur. La Cotroceni sint asteptati capitalistii! Musafirii sint primiti in salonul de ceai. Vacaroiu?! Ceai?!! Primul intra Tariceanu. Joaca rolul premierului. Al doilea, Taracila. Mare capitalist. E numarul doi interimar in stat. Vine si Olteanu, care stie foarte bine ca a intrat in piesa doar pentru ca i-a pus o pila nasu’ Tariceanu, asa ca nu face decit sa plimbe niste hirtii. Se trece rapid la hora fratiei. Comunist, capitalist, toti fac roata in jurul suspendatului Basescu. Totul e clar, cu o exceptie: cit o sa mai invirta hora asta Iliescu? Ca ameteste presedintele interimar.