Diferenta dintre un autor si un comentator vine din faptul ca un comentator n-ar avea ce comenta, daca n-ar exista autorul, pe cand autorul poate ignora cu totul existenta comentatorului.  De aceea, cand ii ascult, ii citesc si ii vad pe niste comentatori foarte populari, datorita limbii lor ascutite, cum se tin mari de parca autorii si creatorii nici n-ar trebui pusi la socoteala, intai le dau dreptate, apoi ma scutur repede de farmecul lor si conchid ca-s totusi niste simpli comentatori. Ca dupa ei nu ramane decat farmecul, dar si acesta cat comentatorul e activ in rostul lui public, pe cand dupa cel mai neinsemnat autor ramane ceva. Chiar si opera care-l dovedeste ca neinsemnat e ceva. Nu vreau sa spun ca toti comentatorii ar putea sa-si caute alta meserie, ci doar c-ar trebui sa-si vada lungul nasului.  Nu as fi scris toate astea, daca intr-o seara nu l-as fi vazut si auzit pe un comentator de televiziune, in felul lui simpatic, batandu-si joc, e drept cu gratie, cu aplomb, de autorii pe seama carora isi castiga leafa. Nu modul in care-i ironiza de sus, de foarte de sus pe autori m-a scandalizat, ci calculul economic pe care-l aducea ca argument pentru intaietatea vorbariei sale in relatia cu textele comentate. Per total, banii castigati indirect de postul tv, din reclamele date in timpul emisiunii sale, erau mai multi decat banii obtinuti de autori - ziaristi, scriitori si eseisti direct din munca lor. Mandria comentatorului venea din aceea ca saltareata caragata pe care el o facea seara de seara pe seama unor gazete si jurnalisti ii motiva pe negustori sa dea publicitate in cuprinsul emisiunii, pierzand din vedere faptul ca el si emisiunea lui de caragata spumoasa existau numai pentru ca niste autori luau in grav viata, isi creau si-si semnau textele la modul serios, indiferenti la interesele negustorilor de cosmetice, detergenti si lichide vopsite ca sa semene a sucuri. Un produs principal trebuie considerat cu respect inaintea oricarui produs secundar. Pe moment, produsul secundar poate sa fie mai convingator prin foloase decat acela din care rezulta, dar ordinea lucrurilor nu se schimba. Inainte de 1990 se inmultisera intr-atat criticii, incat creatorii pareau un derivat. Librariile erau pline cu carti de critica si goale de literatura, de creatie.  In toate epocile de mare confuzie spirituala se inmultesc si sunt platiti bine comentatorii. Si sunt batjocoriti, minimalizati si platiti prost autorii, creatorii, adevaratii producatori. In realitate, comentatorii nu exista secundar autorilor, ci depinzand de negustori si de reclama. Sunt angajatii reclamei, nu derivatele creatiei. Publicul observa, pe buna dreptate, ca isi fac treaba cu har. Numai ca ar trebui sa vorbim despre har cu aceleasi unitati de masura atat la cel care construieste o casa, cat si la cel care o darama.