In razboiul politic generalizat pornit, continuat si prelungit de Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu apare o problema fundamentala: cine este mai legitim dintre cei doi. Au venit de mana la putere si apoi s-au despartit din interese contrare. Basescu a vrut sa scape din 2005 de UDMR si PC, prin alegeri anticipate. El visa un Parlament dominat de Alianta D.A. si un Guvern care sa raspunda suta la suta comenzilor sale. Tariceanu a ezitat, afirmand ca mai important este efortul de integrare in UE. Probabil s-a temut si ca presedintele ar fi vrut sa-l impuna pe Stolojan ca prim-ministru. Un element legat de puterea propriu-zisa a fost cauza rupturii dintre cei doi fosti aliati. Cine crede ca era vorba de principii, ca unul e cinstit si altul, corupt, este cel putin naiv. De la clasica batalie pe ciolan si de manifestare a puterii absolute a pornit anarhia politica in care ne aflam.  Traian Basescu a pornit atacuri mizerabile, unele dintre ele cu nuante suburbane, dar bine tintite pentru simpatizantii sai. Presedintele a lasat deoparte orice interes national si a preferat sa sacrifice stabilitatea politica a Romaniei pentru visele sale de preamarire. Premierul a tacut cat a putut, apoi a inceput sa replice si el, ca sa nu cada de prost. Conflictul a depasit insa limita bunului- simt. Tara este pusa pe locul doi, paruiala politica e mai importanta pentru cei votati si platiti cu zeci de milioane pe luna sa administreze central si local.  Ceea ce frapeaza, in special la Traian Basescu, este incapacitatea umana si politica de a gasi o solutie. Un sef de stat cerebral, si nu visceral, l-ar fi chemat pe primul ministru la Cotroceni, ar fi inchis usa la birou si i-ar fi spus verde in fata totul. Se paruiau, se luau la palme si la pumni, goleau o sticla de whisky si rezolvau problema barbateste. Ieseau dupa cateva ore si anuntau ca merg inainte, pentru interesul national. N-a fost posibil acest lucru. De aceea, frustrarile si nervii portocaliilor au fost transmisi celor care i-au votat, dezbinandu-i grav. Ca in manualele Partidului Comunist.  Macinat de obsesii, gandind mereu la demolare, si nu la constructie, asteptand cu nerabdare furtuna, plictisit de mare lina, Traian Basescu si-a distrus singur aura de om politic providential. Absolut nimeni nu l-a impins in situatia catastrofala in care se afla. Daca era un tip inteligent, ar fi reusit sa-si impuna punctele de vedere si viziunile cu calm. Lucra cu toate metodele pe care politica ti le confera in democratie. Sunt destule, mai ales pentru un sef de stat dintr-o republica semi-prezidentiala ca a noastra, in care spiritul tatucului e omniprezent in institutiile de stat.  E o criza grava de legitimitate pentru multi actori politici, persoane sau partide. In cazul celui mai important om al zilei se confunda popularitatea de cartier cu legitimitatea nationala si europeana.  E de ajuns ca presedintele suspendat sa spuna cateva vorbe de duh, sa hahaie si sa bea un sprit. Sa declare, ca Vadim odinioara, ca lupta cu mafia si a imbracat camasa mortii. Faptele nu conteaza, vorbele ii imbata pe fanii sai. El este foarte tare, in opinia lor. Chiar nu mai conteaza ca tara se duce in rapa Europei pe fondul unei incapacitati manageriale dovedite de doi ani si jumatate.  Un aspect de-a dreptul ingrijorator este si fanatismul suporterilor lui Basescu, extremismul opiniilor exprimate, limbajul folosit si predispozitia la populism cu iz violent. Asta il apropie extrem de mult pe actualul sef suspendat al statului de Gigi Becali si il face din ce in ce mai compatibil cu acesta. Poate spiritul inca lucid al unor lideri ai Partidului Democrat va domina aceasta entitate politica reformista, in defavoarea sustinerii pana la groapa a lui Basescu.  Ingrijorarea mea vine si din faptul ca unii intelectuali se lasa manipulati cu o naivitate incredibila de un personaj politic care are foarte putin in comun cu spiritul intelectualitatii. Este intr-adevar popular in anumite medii. A venit la putere pe un mesaj anti-PSD, are un mesaj dur, instiga mai nou la nerespectarea institutiilor statului. A reusit (incredibil!) sa-i apropie ca optiune pe Alina Mungiu cu generalul Ioan Talpes, pe colonelul Sivian Ionescu si Gabriel Liiceanu, pe Horia Roman Patapievici cu Elena Udrea.  Nu credeam ca vestitii intelectuali care au sprijinit in mod traditional politica de dreapta vor sfarsi prin a-l adula pe cel care va fi retinut de istorie ca groparul partidelor istorice PNTCD si PNL. Ceea ce nu a reusit Ion Iliescu in huiduielile societatii civile in anii `90, va reusi Traian Basescu in aplauzele si uralele reprezentantilor de varf ai respectivei societati.