Un evreu originar din Ploiesti ajunge pe prima pagina a marilor cotidiane ale lumii si pe fluxurile de stiri ale marilor agentii de presa sa se vorbeasca elogios despre un om si o tara. Profesorul Liviu Librescu, cetatean israelian si profesor americ
Un evreu originar din Ploiesti ajunge pe prima pagina a marilor cotidiane ale lumii si pe fluxurile de stiri ale marilor agentii de presa sa se vorbeasca elogios despre un om si o tara. Profesorul Liviu Librescu, cetatean israelian si profesor american la Virginia Tech University, devine printr-un simplu gest de curaj, luciditate si sacrificiu, un erou. Profesorul Liviu Librescu, cu o biografie dramatica - tatal sau este deportat in Transnistria in timpul prigonirii evreilor sub regimul lui Ion Antonescu, in timp ce el supravietuieste in ghetto-ul din Focsani - si o remarcabila cariera profesionala stiintifico-pedagogica salveaza de la moarte proprii sai studenti. Gestul instinctiv al profesorului de a-si apara studentii onoreaza o lunga pleiada de cetateni ai lumii, de diverse nationalitati si religii de a se sacrifica in folosul celor pe care-i servesc. Ca pedagogi, oameni religiosi, militari, medici sau simple surori medicale, diplomati sau gospodine, care nu au ezitat sa se implice in jocurile evenimentelor pentru a salva vietile altora. O generozitate cumva naturala si fireasca, daca atatea alte exemple contrare, ale meschinariei si egoismului, nu ne-ar contrazice. Moartea, eroica am putea spune, a profesorului Liviu Librescu, ne pune din nou in fata atat de necesarei si astazi interogatii camusiene: Solitar sau Solidar? Raspunsul nu poate fi desigur decat unul singur. Lectia solidaritatii profesorului Liviu Librescu poate sluji in continuare omenirii de astazi ca un indemn la increderea in virtutile omului si ale umanitatii. Dincolo de grozaviile istoriei recente, dincoace de ororile memoriei colective a continentelor. Faptul ca un supravietuitor al Holocaustului este capabil la 76 de ani sa-si salveze studentii prin sacrificiul de sine - spontaneitatea de care a dat dovada profesorul, blocand o usa si castigand timp pentru studenti, ca ei sa se poata adaposti si fugi, in timp ce gloantele asasinului il ucideau - onoreaza comunitatea si familia din care face parte. Si ne atrage atentia asupra pericolelor intolerantei si violentei cu care operam vizavi de "ceilalti". De cei care nu sunt de aceeasi religie, etnie sau culoare, sex sau convingeri ideologice ca si noi. Respectul fata de ceilalti este dublat prin respectul fata de sine. Moartea tragica a acestui profesor eminent - la urma urmelor ce am fi stiut despre el daca nu intervenea acest odios asasinat? - pune iar in discutie modelele intelectuale si umane la care ne raportam. Sau ar trebui. Mediatizarea indecenta si fara de masura a personalitatilor sportive, artistice sau politice, cu toate nimicurile si mizeriile adiacente, fac astfel ca existente numeroase altminteri, puse sub semnul competentei profesionale si demnitatii umane sa treaca neobservate. Iesirea din anonimat - in sensul geneneros al notorietatii publice - a profesorului Liviu Librescu a coincis cu propria-i moarte. Posteritatea va retine memoria acestui dascal eminent si om de mare caracter. Oriunde ne-am afla si vom mai trai. In Statele Unite, Israel sau Romania.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Profesorul Liviu Librescu!


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.