Romanii si sarbii vor sa transforme regiunea formata din Platoul Mehedinti si Parcul Djerdap in zona a biosferei UNESCO.  Zona de un farmec si un pitoresc deosebit, Platoul Mehedinti se confrunta azi cu grave probleme privind deteriorarea nivelului de trai, exodul populatiei, exploatarea irationala a resurselor. In colaborare cu fratii sarbi, Consiliul Judetean Mehedinti spera ca, impreuna cu Parcul Djerdap, aceasta zona sa devina sit de importanta UNESCO. Conform unui program de vecinatate semnat de autoritatile romane si cele sarbe, privind Geoparcul Platoul Mehedinti, 83.000 de euro vor fi canalizati spre valorificarea potentialului turistic al zonei si constientizarea opiniei publice de pe ambele maluri ale Dunarii cu privire la importanta valorilor naturale si culturale ale Geoparcului Platoul Mehedinti si Parcul National Djerdap.  PODUL LUI DUMNEZEU. Avand o suprafata de 106.000 ha, Geoparcul Platoul Mehedinti beneficiaza de un climat cu influente submediteraneene si relief foarte variat, care a creat conditii propice pentru numeroase specii de plante si animale rare. Structura geologica unica a acestei zone a condus la aparitia a numeroase formatiuni geologice si speologice, o mare parte dintre aceste valori fiind protejate in aproximativ 17 rezervatii naturale. Cadrul geologic al zonei este format, in special, din calcare de varsta jurasic-cretacica si apartin Autohtonului Danubian.  Aproape toate raurile care vin dinspre vest, de pe formatiuni impermeabile, sunt captate in subteran la intrarea in bara de calcar. Cel mai tipic fenomen de acest gen il constituie sistemul hidrocastic de langa localitatea Ponoarele, care a generat depresiunile Zaton si Ponoarele. Demne de remarcat sunt dolinele (depresiune in forma de palnie, alcatuita prin dizolvarea la suprafata a unor roci solubile), lapiezurile (forme de relief rezultate prin coroziunea rocilor solubile de catre apele de siroire) si Podul Natural de la Ponoarele (Podul lui Dumnezeu). Apele au sapat in munti peste 200 de pesteri, renumite prin dimensiuni si ornamentatie. Cea mai interesanta este Pestera Izverna, parcursa in permanenta de un parau subteran. Este poate si cea mai vizitata. Si vestitul om de stiinta Jacques Yves Cousteau a venit aici, dupa 1990, cu o armata de speologi si scufundatori. In 2005, echipa lui Gabor Baciu a reusit sa treaca de Sifonul Negru descoperind sute de metri de galerii post-sifon de o frumusete incredibila. Totusi, explorarea este foarte grea si sunt foarte putini scafandri capabili sa treaca sifonul, o tura durand peste 10 ore in apa de 7-8 grade.