Franta isi cauta reformatorul

Uralele care au salutat rezultatele obtinute de primii plasati in cursa prezidentiala - candidatul Uniunii pentru o Miscare Populata, Nicolas Sarkozy, si reprezentanta Partidului Socialist, Segolene Royal - n-au putut ascunde nelinistile ce si-au facut loc dupa numaratoarea voturilor. Cotat cu 31,18% din sufragii, Sarkozy a inregistrat o distanta confortabila fata de procentajul de 25,87%, obtinut de Royal. Aceasta distanta nu este suficienta din cauza voturilor ramase disponibile, care pot migra intr-o directie sau alta, in special cele ale candidatului centrist Francois Bayrou, care pot merge o parte la dreapta o parte la stanga in functie si de negocierile acestuia.
Situatie finala neclara
Este greu de spus daca situatia finala a fost clarificata. Conservatorul Sarkozy spunea ca ar prefera sa se infrunte cu socialista Royal in al doilea tur de scrutin, mai degraba decat cu centristul Bayrou. E limpede ca ultima parte a campaniei electorale va fi o confruntare intre conceptia impartirii Frantei alternativ intre dreapta si stanga si conceptia rupturii cu acest trecut, lansata de Sarkozy, care respinge monopolul pretins de Partidul Socialist asupra valorilor umanitare, sociale care ar fi de stanga. De aceea Sarkozy se revendica si de la valorile dreptei preconizate de generalul De Gaulle si de la valorile stangii propavaduite de corifeii socialisti Blum, Jaurez si Zola, ramane de vazut ce ecou va avea aceasta confruntare in directia racolarii de voturi. Faptul cel mai semnificativ al acestui scrutin consta in eliminarea lui Le Pen din cursa. E greu de spus de pe acum unde si ce tranzactii vor avea loc pentru garantarea transferului exact de voturi. Nu este insa atat de sigur ca majoritatea voturilor detinute de partidul lui Bayrou se vor indrepta spre Sarkozy. Asa cum nu este sigur ca toate voturile micilor grupari de extrema stanga se vor duce la candidata socialista.
Participare masiva
Fenomenul cel mai interesant il reprezinta participarea masiva la vot, ceea ce dezminte in mare masura aprecierile lansate de sondaje, potrivit carora ar fi existat aproape 50% indecisi. Se poate constata ca, la francezi, obtinerea de voturi este o chestiune foarte intima si adesea nici sotii nu-si comunica unul altuia intentiile de vot. De aceea se poate presupune ca multi din cei care nu au vrut sa spuna ca cine voteaza au fost bagati la gramada in randurile indecisilor. Daca la acest scrutin s-a inregistrat cel mai mic numar de absenteisti (15%). Pana la urma este limpede ca ceilalti au stiut cu cine voteaza. Ramane de constatat daca al doilea tur de scrutin va reusi sa mobilizeze corpul electoral in aceeasi masura. Va convinge Sarkozy ca este momentul ca ruptura cu trecutul sa se produca sau va reusi Segolene Royal sa perpetueze clivajul? Majoritatea observatorilor a subliniat, insa, ca ceea ce poate convinge electoratul si-l poate motiva este sentimentul ca acel candidat care va fi ales va actiona pentru o reforma politica profunda a Frantei. Reluarea campaniei electorale poate da raspunsul la aceasta intrebare.
Extremistii si comunistii au fost striviti
Ziua de 22 aprilie a consemnat infrangeri istorice pentru extreme si pentru partidele mici. Jean-Marie Le Pen n-a facut un scor atat de slab de 20 de ani. Ramane de vazut daca recuperarea ideilor sale de catre Sarkozy nu este, la urma urmei, la fel de periculoasa caci, asa cum remarca Marine Le Pen, fiica liderului Frontului National, Sarkozy n-a facut decat sa legitimeze idei pe care Le Pen le vantura de 30 de ani si impotriva carora clasa politica franceza s-a batut pana azi cu toate fortele - incepand chiar cu Jacques Chirac. Partidul Comunist a fost pur si simplu strivit. Eterna candidata trotkista, Arlette Laguiller (foto), a inregistrat cel mai prost scor din cariera sa, verzii au devenit si ei invizibili. A fost probabil efectul apelului la "un vot util". (M.F.)

---

Despre autor: