Sentimentul de criza i-a impins pe francezi la vot intr-o proportie fara precedent. De votul lor depinde nu doar viitorul Frantei, ci si al nostru, al tuturor membrilor UE.

Francezii au demonstrat ca apatia electorala a societatilor occidentale, cu traditie democratica, poate fi depasita. Participarea la vot inregistrata in Hexagon, de aproape 85% din alegatori, aminteste de cifrele inregistrate in Romania, in 1990, in entuziasmul primelor alegeri libere: cota de participare era atunci doar cu un procent mai mare, de 86. Explicatia e simpla: francezii traiesc de citiva ani buni intr-o permanenta senzatie de criza a societatii lor, cu impresia, partial corecta, ca Franta nu mai e ce-a fost. Sentimentul s-a acutizat in ultimii ani, marcind o bulversare economica, sociala, culturala, nationala. Economia franceza, desi merge bine, nu merge asa cum ar putea. In ciuda masurilor anuntate cu pompa de guvernul de la Paris, somajul inregistreaza cifre foarte ingrijoratoare. Suburbiile fierb din cauza saraciei, a aglomeratiei, a somajului, a tensiunilor interculturale, a discriminarilor. Cealalta Franta priveste cum ii ard masinile, incendiate de tinerii de la marginea societatii. Hexagonul nu joaca rolul international pe care cetatenii sai cred ca l-ar merita. 85% dintre francezi au simtit ca societatea lor nu mai poate continua ca pina acum, cu lipsa de reactie specifica epocii Chirac, toti au simtit nevoia de schimbare, pe care au promis-o candidatii din virful cursei prezidentiale.

Al doilea tur de scrutin va aduce fata in fata, la 6 mai, dreapta si stinga, intr-o confruntare atit de dihotomica, incit e mai apropiata de dezbaterile bipolare americane. Francezii trebuie sa aleaga acum intre reformele economice si administrative radicale propuse de Sarkozy (care i-au determinat pe unii analisti sa-l compare cu Doamna de fier a Marii Britanii, Margaret Thatcher) si pacea sociala propusa de Ségolène Royal. Oricare va fi rezultatul scrutinului, el va influenta insa nu doar viitorul Frantei, ci si pe cel al Uniunii Europene. Uniunea sustinuta de Sarkozy opreste extinderile organizatiei si spune un „nu" clar Turciei, dar si tratatului constitutional european. Cea sustinuta de Royal propune un nou tratat constitutional supus inca unui referendum si un consens european mai larg. Viitorul nostru, al europenilor, depinde, deci, acum, de optiunea politica a francezilor. Nu este prima data: la referendumul asupra Constitutiei europene din 2005, francezii si-au exprimat prin acel „nu" istoric, care a aruncat Uniunea intr-o criza institutionala, mai mult nemultumirea fata de politica interna a presedintelui Chirac si a premierului Raffarin decit o optiune europeana. Problemele de atunci ale Frantei au ramas insa si problemele de acum, iar viitorul Uniunii depinde din nou de decizia politica a francezilor.