Din multimea de fapte petrecute in ultimul timp, doua ar fi cele asupra carora ar trebui sa se aplece Traian Basescu: votul zdrobitor din Parlament si firava reactie populara la votul din Parlament. In ultimul timp, lui Traian Basescu i-a placut sa se infatiseze sub semnul unui mandatat al Poporului intr-o asa-zisa batalie cu Parlamentul si clasa politica. Nu intamplator am folosit expresia asa-zisa batalie politica.  In realitate nu exista nici o batalie intre Popor si Parlament, cum nu exista, ne pare rau sa i-o spunem domnului presedinte suspendat, un singur ins mandatat de Popor sa-i reprezinte interesele. Pentru limbajul politicianului dintr-o democratie, si cu atat mai mult una europeana, nu exista Popor, ci electorat. Cu notiuni precum Popor, Sistem Ticalosit, Oligarhie opereaza bolsevicii. Sau, mai bine zis, au operat, deoarece la ora actuala bolsevicii nu mai exista in Romania. Omul politic modern opereaza cu notiuni precum: electorat, vot parlamentar si vot prezidential, majoritate sau minoritate parlamentara.
Traian Basescu ar putea sa vorbeasca de o intoarcere la electorat, si nu de o intoarcere la Popor.  Din patru in patru ani, electoratul (desemnat de dictionarele explicative ale limbii romane ca fiind totalitatea alegatorilor de la un moment dat) isi alege parlamentul, administratia locala si, din cinci in cinci ani, presedintele. Daca nu sunt alegeri anticipate, electoratul, o data ce a votat, se intoarce la treburile sale: munceste, se odihneste, bea, mananca, se distreaza si se uita la televizor. Intre alegeri, asadar, electoratul, si nu Poporul, isi spune cuvantul in ce priveste parlamentul, clasa politica, presedintele. Poporul isi spune cuvantul prin Revolutii. In cazul Revolutiilor, poporul iese in strada si rastoarna intregul regim. Un asemenea lucru se intampla in dictaturi sau in democratiile de fatada. In democratiile autentice putem vorbi de o Revolutie, si atunci in sens metaforic, doar cand votul pentru Parlament si votul pentru Presedinte ating aproape suta la suta in favoarea unui partid si a unui om.  Din acest punct de vedere, contrar prozei ieftine a baietilor destepti din presa si cultura, in decembrie 2004 n-a fost nici o Revolutie. Nici macar portocalie. Netinand cont de limbajul revolutionar al Aliantei D.A., electoratul a votat cu PSD. La Presedintie, Traian Basescu a invins la limita. Se poate spune ca in decembrie 2004, matur, surprinzator de matur, electoratul a respins chemarea la Revolutie. Acest adevar n-a fost inteles de Traian Basescu.  Dupa o perioada in care a dovedit pragmatism, presedintele a cazut in capcana luarii in serios a talibanilor din presa si din politica. Ca un nou Lenin, a inceput sa foloseasca termeni bolsevici precum Popor, Sistem Ticalosit, Oligarhie. Asumandu-si cu de la sine putere ipostaza de cel mai iubit fiu al Poporului, domnia sa s-a contrapus rapid Parlamentului si clasei politice. N-a mai fost presedintele Romaniei europene, ci liderul unui partid extremist care, invocand un mandat inexistent, de reprezentant al poporului, s-a angajat intr-o batalie absurda cu Parlamentul, cu clasa politica, ba chiar si cu presa.  Parlamentul si clasa politica i-au raspuns: Traian Basescu a fost suspendat printr-un vot zdrobitor in Parlament. Nici presedintele suspendat, nici acolitii sai n-au inteles ca 322 de parlamentari nu puteau vota asa daca nu simteau pericolul intruchipat de bolsevismul prestatiei lui Traian Basescu. Presedintele si acolitii sai au palavragit pana li s-au muiat falcile despre intrigi ale grupurilor de interese, despre supunerea la indicatiile liderilor de partid.  Oricat de supusi ar fi fost parlamentarii, ei n-ar fi votat intr-o asemenea proportie daca nu erau convinsi ca Traian Basescu e un pericol pentru democratie. Parlamentul si, prin el, si clasa politica si-au spus cuvantul. In asemenea situatie, ramanea Poporului sa-si spuna cuvantul. Printr-o Revolutie. Revolutia n-a avut loc. Suspendarea celui mai iubit fiu al Poporului i-a lasat pe romani indiferenti. Si nu pentru ca la un eventual scrutin, oamenii nu l-ar vota pe Traian Basescu din nou, ci pentru ca romanii au considerat ca nu e cazul sa faca o Revolutie. De ce?  Pentru ca romanii sunt deja in Uniunea Europeana. Experienta altor tari europene arata ca, pe masura ce se inainteaza in economia de piata, cetatenii capata constiinta ca trebuie actionat asupra politicienilor cu instrumentele democratiei, si nu cu cele ale Revolutiei bolsevice. Din toata tarasenia, Traian Basescu trebuie sa inteleaga un lucru: romanii i-au spus inca o data ca ei vor liniste. Linistea in care se merge la slujba sau in week-end, se cresc copiii, se cauta o casa, se fac cumparaturi, afaceri, se acceseaza fonduri europene. Revolutia permanenta - promovata de Trotski - s-a dovedit iresponsabila pana si in comunism. Cum sa fie ea valabila, promovata de Traian Basescu, intr-o Romanie democratica?!