Incordarea procesului politic in Romania ilustreaza si incapacitatea stangii si dreptei de a dialoga; am in vedere un accent pe idei, programe de politica publica, privirea spre viitor. "Fractura" nu este recenta. Dupa 1989, stanga a fost catal
Incordarea procesului politic in Romania ilustreaza si incapacitatea stangii si dreptei de a dialoga; am in vedere un accent pe idei, programe de politica publica, privirea spre viitor. "Fractura" nu este recenta. Dupa 1989, stanga a fost catalogata, aproape in bloc, ca fiind criptocomunista - ca si cum partidele de dreapta nu ar fi avut fosti membri ai PCR. In acelasi timp, militanti de stanga au vazut in gandirea de dreapta una de import, nepotrivita situatiei autohtone. Lucrurile au avansat greu; ma refer la clarificare doctrinara si acceptare mutuala. Ultimii doi ani sunt, in opinia mea, o involutie. Cu ani in urma, Gaspar Miklos Tamas a facut o observatie intr-un eseu publicat in Dilema: ca multi intelectuali romani par sa nu inteleaga ca stanga face parte din democratie. Unele reactii, la observatia lui Tamas, au fost virulente, potrivit intolerantei, logicii binare (alb vs negru, fara nuante), oportunismului care domina, din pacate, mult din spatiul public al dezbaterilor la noi - in opinia mea, aceasta atitudine fiind numai partial explicabila prin stalinismul tarziu romanesc si mai degraba o expresie a imaturitatii vietii publice, a democratiei noastre. Cand Adam Michnik ajunge sa denunte intr-un articol publicat in presa internationala extremismele guvernarii de dreapta din Polonia se cuvine sa luam seama ("Waiting for freedom, messing it up", IHT, 26 martie, 2007). Iar Michnik nu este o voce singulara. Tanarul jurnalist Dragos Bucurenci a fost tratat de varfuri ale intelectualitatii romanesti cu asprime, pentru ca imbratiseaza idei de stanga, ca simpatizeaza cu gandirea lui Marx. Poti sa nu fii de acord cu Bucurenci si altii ca el, care sunt de stanga (sau prea de stanga), dar nici nu este firesc sa-i pui la zid. In democratiile liberale stanga, in varietatea ei, este foarte prezenta. Marx este studiat in mari universitati, fiind considerat un ganditor important si este citat adesea (vezi si Th. Friedman, in "Pamantul este plat", p. 194). Spre deosebire de Bucurenci si altii ca el, eu vad in scrierile lui Marx, dincolo de incisivitate si putere analitica, radacinile sistemului totalitar (vezi Manifestul Comunist). Si ii recomand lui si altora sa studieze pe von Mises si Hayek - in celebra disputa cu Lange privind "calculatia economica", din anii '30; pe Djilas, Bahro, Garaudy (mai ales scrisorile catre Waldeck Rochet) in analiza dinauntru a partidelor/sistemelor comuniste (nu mai amintesc de un Aron, Revel sau Isaiah Berlin). Ii indemn sa caute sa inteleaga de ce a aparut eurocomunismul lui Berlinguer, de ce partide comuniste s-au transformat (vezi Italia). Dar nu pot sa nu admit ca utopia marxista (ca si cea a unui Saint Simon sau Fourier) nu poate fi distrusa. Un Brus, Laski au criticat stalinismul din Polonia, insa au ramas cu vederi pronuntat de stanga, traind in exil. Nici faimosii Oskar Lange si Michal Kalecki nu si-au dezavuat orientarea de stanga, desi au avut ani de comunism la fata locului. Exemple gasim si in Ungaria, Cehia etc. Avem dreptul oare sa-i excomunicam pe Eric Hobsbawm si pe Immanuel Wallerstein pentru ca sunt marxisti? Stanga are ce sa-si reproseze in Romania, inclusiv favorizarea capitalismului de cumetrie, ca si conduita de partid-stat a PSD la guvernare fiind. Dar exista propensiuni extremiste pe partea dreapta a discursului politic. Democratia nu poate fi mai solida prin eliminarea din viata politica a unor indivizi prin "liste", responsabilizari colective. La mai bine de 17 ani de la caderea lui Ceausescu, dupa intrarea in Uniune, asemenea practici sunt greu de inteles, de admis - intr-un stat democratic, fie el tanar. Intr-o tara unde atitudini de curaj impotriva regimului ceausist pot fi numarate pe degetele de la cateva maini stridenta si radicalitatea unor voci, acum, sunt curioase, contraproductive. Si mai este ceva: comunismul, care a esuat politic si economic, nu poate fi facut responsabil de insuficientele capitalismului; condamnarea trecutului nu solutioneaza treburile prezentului. Dezbaterea capitalism vs (cripto)comunism este un nonsens pentru societatea romaneasca de azi; intrebarea legitima este ce capitalism se plamadeste in Romania, sub presiunile globalizarii, imbatranirii demografice si migratiei masive, ale noilor tehnologii informationale si comunicationale. Pe aceasta platforma trebuie sa se intalneasca minti lucide si echilibrate care cred in democratie, chiar daca nu impartasesc aceeasi viziune privind rolul statului in economie, relatia intre individ si comunitate etc. Daca stanga si dreapta democrate nu vor intra intr-un dialog autentic, fructuos, tara va avea de pierdut, se va incuraja ascensiunea curentelor nondemocrate - pe ambele culoare.
Despre autor:
