Dragoste la a doua vedere Matilda l-a abandonat pe Adrian pe cand era bebelus. Dupa 17 ani, statul i l-a adus acasa mai mult ca pe un strain. Muritoare de foame, mama s-a trezit cu inca o gura de hranit si cu garantia ca baiatul ei e handicapat. Dec
Dragoste la a doua vedere Matilda l-a abandonat pe Adrian pe cand era bebelus. Dupa 17 ani, statul i l-a adus acasa mai mult ca pe un strain. Muritoare de foame, mama s-a trezit cu inca o gura de hranit si cu garantia ca baiatul ei e handicapat. Deci va primi pensie de boala. La un an de atunci, Matilda are o problema. Baiatul ei e sanatos. Matilda Busuioc este genul acela de femeie care, atunci cand vorbeste despre ea, face versuri cu diagnostice. E bolnava, nu poate munci, sase boli o macina, ca pe pomelnic iti aduce fisa medicala, "gas-tri-ta", e-hee! cand era tanara altfel se descurca, acum e cu inima, are "doua valve", amandoua stricate. Sotul ei, tatal lui Adrian, capul familiei, are si el diagnosticul lui, pe care il pronunta grav de fiecare data cand cineva il intreaba ce munceste: "Nervi sto-ma-cali". Este bolnav cu certificat. De ani de zile statul roman i-a dat bani sa-i compenseze sanatatea. De ceva vreme insa nu mai primeste plicul cu bani acasa. "Acum m-a taiat de la ajutor. Au zis la comisia de expertiza ca nu mai am nimic." Dar el zice ca stie cel mai bine cat de mult il impiedica durerea sa lucreze. Simte zvacniri in stomac. Si daca te uiti cum barbatul, un munte de om, te priveste ca un caine batut de dupa ochelarii cu rama groasa, parca zici ca durerile cele mari le are cand vorbeste cu tine. Cei doi soti, el beteag taiat de la ratia de hadicapat, ea beteaga, de curand autodeclarata incapabila sa mai munceasca, s-au trezit intr-o zi ca niste doamne si niste domni il aduc la poarta pe Adrian. De la Onesti, de la centrul de plasament, le-au zis asa: "Copilul dumneavoastra e handicapat. Il luati acasa si veti primi bani". A PASTRAT CE-A FOST "MAI MARICEL". Matilda Busuioc din comuna bacauana Livezi si-a lasat copilul in grija statului de cand acesta avea sapte luni si imediat a fost decazuta din drepturile parintesti. Zice ca nu l-a abandonat: "L-am dat cu acte in regula". Dar nu numai pe el l-a parasit. Ci si pe Victor, fratele geaman. Dar nu numai pe cei doi. Ci si pe fiica mai mare, "care are debilitate". A urmat si al patrulea copil dat la internat, mezina familiei. Cand s-a intors de la Braila si-a ridicat casa asta cu patru camere de la sosea. Si apoi a zis Matilda ca ar mai fi loc acolo de inca un copil din cei patru lasati in plata statului. Doar unul, nu mai multi. Asa ca a avut de ales. Pe cine sa aduca? Pe Adrian, pe Victor sau pe Adriana, cea mica? A ales intr-o clipa. "Victoras mi-a zis ca el nu vrea inapoi. Adrian voia. Si pentru ca nu puteam sa-i aduc pe amandoi, am ales-o pe fata", spune femeia din mijlocul bataturii maturate atent. NU A FOST LA INMORMANTAREA FIULUI. In una din putinele vizite pe care femeia le-a facut mai apoi la cei doi gemeni din centrul de plasament de la Onesti, a aflat ca Victoras are cancer. O asistenta de acolo i-a aratat din palma certificatul medical al copilului. A apucat in cealalta mana fisa de sanatate a lui Adrian si a zis asa: "Doamna, ce are Victor are si celalalt". Iar Matilda s-a intors acasa. Dupa un timp, Victoras a murit. Nici unul din parinti nu a venit sa-i aprinda vreo lumanare. A fost ingropat repede, doar fratele geaman jelindu-l la inmormantare. Cica mama nu ar fi fost anuntata. Femeia a retinut doar ca baiatul pe care urmeaza sa-l ia acasa este bolnav si va primi un ajutor de handicap. Cand l-a adus acasa a vazut ca in certificatul medical al baiatului cancerul disparuse. "Zice ca are doar sechele de la hepatita si e cu capul - deviatii de comportament. E cu mintea, se pune in gura cu profesorii." De cand i-a ajuns baiatul acasa, Matilda ii repeta tot timpul ca el nu e bun de munca si ca e foarte bolnav. Ii explica cat de important e pentru el sa aiba acel ajutor de handicapat, cum a avut si taica-su atatia ani si a crescut cu el trei copii. "Sa-i dea si baiatului sa-si ia si el ceva de imbracat. El cu ce traieste?" Cand o intrebam de unde este atat de sigura ca fiul ei chiar este bolnav, asa cum i-a repetat de atatea ori, femeia ridica din umeri. "Trebuie gasit certificatul ala, cine stie pe unde e ingropat." Zice ca nu s-a lasat influentata de ideea ca va primi bani si nici o alta promisiune ascunsa nu a determinat-o sa il aduca pe Adrian, dupa 17 ani, acasa. "Toti au crezut ca l-am adus acasa pentru bani, dar nu e adevarat. Mi-au spus chiar rudele ca as lua opt milioane pe el. Opt mi-li-oa-ne. Ar fi ceva, m-as lasa de servici", zice mama. E BINE LA PARINTI. Cand mama vorbeste, Adrian tace. Te priveste molcom cu ochii largi, albastri. Vorbeste doar atunci cand e intrebat. Iti raspunde aruncand cuvintele in graba, dar clar. Zice ca ii este bine la parinti. Inainte de asta, a stat la asistenti maternali timp de un an. Il bateau. Nici de centrul de plasament unde a copilarit nu se mai simte legat. Nu a mai fost in vizita pe acolo. "Nu mai am de ce." Chiar daca baiatul se duce constiincios la scoala, mama recunoaste ca nu-si va putea permite sa il mai tina pe copil la scoala dupa ce va termina a VIII-a. Liceul unde ar trebui sa-si continue studiile este intr-o comuna invecinata, iar fiica cea mica, si ea in acelasi an de scoala cu Adrian, ar avea prioritate. Este mai buna la invatatura. Dar, daca ar primi ajutor de la stat, l-ar da si pe el mai departe. "Sa termine si el macar zece clase, ca doar nu sunt contra." Vlad Dumitrescu/JURNALUL NATIONAL
Despre autor:
