Cazul Roncea

Am solicitat conducerii editoriale a ziarului ZIUA acordul pentru publicarea apelului lansat ieri de Victor Roncea. Si care nu ne-a fost transmis si noua. Cred ca textul alaturat, caruia o sa-mi permit sa-i adaug si punctul meu de vedere, poate fi startul unei interesante dezbateri. Un reporter trebuie sa ramana doar reporter sau are dreptul de a deveni si initiator al unor demersuri la scara nationala de natura civica ori politica? Daca raspunsul este afirmativ, care este punctul de demarcatie dintre cele doua activitati? Ce se intampla atunci cand se ajunge la un conflict de interese? Cine trebuie sa cedeze primul? Activistul sau ziaristul? Si, pana la urma, dezbaterea este interesanta si sub aspectul raporturilor dintre un membru al redactiei si un director al publicatiei. Cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ceea ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei? Asa ca, in speranta ca vom primi raspunsuri folositoare, declansez aceasta dezbatere, urmand sa publicam pe site si, la nevoie,
si in ziarul tiparit diferitele puncte de vedere ce vor fi exprimate.
Ce se intampla cu demisia pe care Roncea nu si-o da?
Marturisesc ca ma simt vinovat si in eventualitatea in care Roncea are dreptate, dar si in eventualitatea in care nu are. In cea de-a doua ipoteza, recunosc ca l-am incurajat ani de zile, mizand pe calitatile lui. De gazetar. Pe evolutia pe care a avut-o, de la un simplu elev protestatar in Piata Universitatii, in 1990, atunci cand, de altfel, l-am si cunoscut, numarandu-ma alaturi de el printre "golani", pana la statutul pe care il are astazi. El isi enumera o serie de merite, nu pe toate, in scrisoarea pe care, din pacate, nu mi-a trimis-o nici mie, nici ziarului, nici macar simultan cu optiunea pentru alte destinatii. Pot adauga faptul ca, devenind un bun specialist in materie de politica externa, dupa alegerile din 2004, cand inca mai purtam un dialog cu presedintele Traian Basescu, acesta si-a exprimat de cateva ori admiratia fata de Roncea. Acelasi Roncea care l-a enervat atat de mult mai tarziu, incat a parasit in tromba o importanta dezbatere cu jurnalistii. Cam in aceeasi perioada, la inceputul lui 2005, si ministrul de Externe, Razvan Ungureanu, si-a exprimat admiratia fata de Roncea, solicitandu-mi in mod expres acordul pentru a-l angaja in calitate de secretar de stat. I-am declarat ca nu ma pot opune unei asemenea schimbari de statut in cazul lui Roncea desi, din punctul meu de vedere, nu este o promovare sa pleci din presa pentru a ajunge un fel de sub-ministru. Iar pe colegul meu l-am sfatuit, si in calitate de prieten, sa fie foarte atent, daca intentioneaza sa plece in politica. Pentru ca s-ar putea sa fie dezamagit acolo. Mai tarziu, Roncea a intrat intr-un grav conflict cu Razvan Ungureanu, la fel cum s-a intamplat la un moment dat si cu seful statului si am fost silit sa fac mari eforturi pentru ca ziarul sa nu aiba de suferit prejudicii, din aceasta perspectiva. Este adevarat, asa cum mentioneaza si Roncea in scrisoare, ca de nenumarate ori - cazurile au fost mult mai numeroase decat cele exemplificate de el - ziarul a suferit afronturi publice sau nepublice fie din partea unor institutii, fie a unor personalitati ale vietii publice care s-au simtit lezate, pe drept sau pe nedrept, de unele luari de pozitie ale acestuia, fie in calitate de ziarist ZIUA ori de sef al Departamentului Extern, fie in calitate de initiator al organizatiei Civic Media. Cat mi-a stat in puteri, am fost de fiecare data avocatul lui Roncea.
Imaginea ziarului a avut de suferit
Spuneam ca, si daca Roncea a gresit grav, tot eu sunt vinovat. Si iata de ce. Dincolo de pretuirea pe care o am fata de el, fata de curajul lui uneori vecin cu nebunia, nu pot si nu am putut sa fiu de acord cu faptul ca, destul de des in ultimii doi ani, mai ales pe timpul ziarului, care ar fi trebuit utilizat strict pentru munca redactionala, Roncea a dat satisfactie si altor exigente, in special celor legate de Civic Media. Aceasta organizatie a inceput, treptat, sa ii acapareze timpul. Si nu numai. Am avut, din ce in ce mai des, discutii cu Roncea, solicitandu-i sa stabileasca o linie clara de demarcatie intre demersurile sale publicistice din ziar si pozitia Civic Media. De multe ori, nu am reusit si astfel imaginea ziarului ZIUA a avut de suferit, macar prin faptul ca i-a nedumerit pe unii dintre cititori. I-am acoperit lui Roncea, protejandu-l, aceste derapaje de natura profesionala. Totusi, nu intr-atat de mult incat Roncea sa nu fi devenit o nefericita exceptie in redactie. In sensul ca, in ultimul an, a acumulat cele mai multe sanctiuni pe care le-a avut cineva vreodata la acest ziar. In mod normal, contractul sau de munca, sub acest aspect, poate fi desfacut.
Paharul s-a umplut
Eu i-am spus lui Roncea vineri ca paharul s-a umplut, prin apelul, dupa parerea mea cu totul si cu totul aberant, al Civic Media, care ii "demasca" pe toti cei care cred ca Basescu a gresit si trebuia suspendat, acuzandu-i totodata ca fac jocul Moscovei si ca au comportament anti-american. Eu cred - se pare ca si o parte importanta a redactiei ziarului ZIUA - ca Basescu a gresit in mod repetat si grav, dar nu ma simt responsabil de vreun complot anti-american urzit la Kremlin. I-am comunicat lui Roncea ca, in mod normal, ar tebui sa ne despartim. Si l-am rugat sa se gandeasca daca nu cumva e bine sa se consacre o vreme activitatii Civic Media. Cand mi-a raspuns ca, in aceste conditii, nu ar castiga suficient de multi bani, i-am spus ca, eventual, pot interveni la un alt ziar, unde ideile sale s-ar afla intr-un mai mare confort cu ideile celorlalti. A ramas ca se gandeste pana luni. Apoi, pentru a se interesa ce ar trebui sa faca, a dat fuga la juristul ziarului si la Departamentul de Resurse Umane, dupa care, intr-o emisiune radio, a facut public faptul ca, pentru ca l-a sprijinit pe Traian Basescu, isi pierde painea. Iar luni a lansat apelul pe care il publicam, fara sa mi-l transmita si mie ori colegilor de la ziar.
In realitate, nu am fost in stare sa iau nici o decizie. Pentru ca ma simt inca prieten cu Roncea. Si responsabil si pentru greselile lui. Daca nu doreste sa demisioneze, sa ramana. Decizia ii apartine. Daca el vrea sa fie ca Basescu, eu nu voi reactiona ca adversarii sai. In presa nu e loc pentru razboi politic. Dar dezbaterea poate avea loc.

---

Despre autor: