20 de hectare de pediSti Departe de agitatia politica si aproape, foarte aproape de catafalcul mamei, saptamana trecuta absenteaza din calendarul obligatiilor mele de jurnalist. Nu stiu nimic, n-am vazut nimic, nu ma intrebati. Daca dau vreun raspuns, el vine din judecati vechi, tarana depusa intr-o ceasca de cafea pe care am abandonat-o.  Azi m-am intors la birou mai bogat cu un petic negru prins cu bold pe reverul hainei. El e menit sa-i atentioneze pe cei din preajma ca in mine s-a scufundat ceva. A murit mama. Satul meu din Prahova a condus-o pe ultimul drum, trist, recules, invesmantat in negru. Mama le-a fost multora dascal, animator spiritual, director de scoala, autoare de carti de poezie, fondatoare a unui muzeu satesc. Satul meu n-a perceput ca incepe al treilea razboi mondial fara Traian Basescu, n-a receptat pericolul suspendarii presedintelui ca pe un cataclism mistuitor. Cei mai multi dintre satenii mei au receptat doar inevitabilul disparitiei unuia dintre ei. Clopotele au batut cateva zile, nu pentru ca a fost suspendat providentialul Traian Basescu, ci pentru ca a murit "doamna Virginia". E un gen de omagiu discret, de bun-simt. Toti, unul cate unul, ajungem intr-o zi la cimitir si ramanem acolo o eternitate. Nu se sfarseste insa lumea.  Intors la birou, incerc sa-mi implinesc datoriile jurnalistice. Deschid, cu teama, televizorul. Ciorna mea de la Jurnalul National, cand se anunta molime si ciume daca va fi suspendat mai mult de o luna presedintele, nu poate absenta din tema ingrijorarii cvasigenerale. La Bucuresti toate intrebarile sunt legate de Traian Basescu. Toate mitingurile il arata, in camasa cadrilata, jucand un ceardas politic, agitand multimile. Unii flutura steagul gaurit de la revolutie. Domnul Basescu, spun unii, a stat sub pat la revolutie, iar altii l-au identificat la sediul Securitatii din Constanta. Cine stie?! Domnul Basescu spune ca cei care nu-l vor vota nu sunt romani, sunt pioni in sahul oligarhilor, sunt mafioti, sunt ciumati. Doar cei care sunt sustinatorii sai sunt romani. Eu ma declar eschimos, malaiezian, vietnamez, crocodil cu doua picioare. Eu, de aproape un deceniu si jumatate de cand il stiu ca politician, sunt satul de Traian Basescu si de mizeria pe care a adus-o in viata politica a Romaniei. Imi permit, cu toate riscurile, sa-mi fie sila.  Cateva imagini mitingiste insotesc un interviu in direct al domnului Marinescu, parlamentar PD, chelner de profesie. Fan Traian Basescu. E celebrul pumnangiu din Parlament care il alerga pe coridoare, pentru o sfanta cotonogire, pe silfidicul liberal Olteanu. Transa, in varianta sa, o polemica de idei. Acelasi domn, intrebat cati sustinatori a avut Traian Basescu la mitingul din Piata Constitutiei, a raspuns 10.000. Reporterul s-a mirat, micsorand cifra de vreo trei ori. Atunci domnul Marinescu a adus argumente de matematica zdrobitoare. Piata Constitutiei are 20 de hectare, ceea ce inseamna 20.000 de metri patrati (sic!). Imi permit sa-l corectez. Un hectar are 10.000 de metri patrati, iar 20 de hectare ar insemna 200.000 de metri patrati. Socotind un pedist (inteleg ca majoritatea erau pedisti, se vedea si chipul blond-surazator-agitat al doamnei Udrea) la doi metri patrati (pentru a avea spatiu sa dea din maini si din picioare) au incaputi in piata o suta de mii de simpatizanti de partid. Chipul ofilit al domnului Stolojan, reputat om de afaceri de culise, imbracat in haina stramta a liberalismului care i se potriveste ca rochia de mireasa pe o camila, masca greu disperarea. Nu cred ca domnul Basescu, injurand Parlamentul, injurand si mascarind adversarii politici, expulzand jumatate de Romanie, compusa din cei care nu-l voteaza, va avea succes. Iar daca va avea, rezultatul pentru mine e acelasi. Chiar si revenit la Cotroceni, Traian Basescu a pierdut. Tot mai multi romani ii vor cunoaste adevarata hidosenie pe care eu am avut ghinionul, ca ziarist, sa i-o cunosc demult.