S-a razgindit. Dar poate ca nu. Nu, nu luam in calcul o demisie intirziata. Exista insa multe indicii potrivit carora Basescu n-a intentionat nici o secunda sa demisioneze.

A jucat la cacealma. O ipostaza care, nu numai ca se potriveste de minune profilului de presedinte-jucator, dar, daca privim la rece, era si una dintre putinele arme care mai ramasesera in rastelul de la Cotroceni. Amenintat de o coalitie situata in afara logicii politice, Basescu a incercat sa atace cu armele adversarilor. Amenintarea cu demisia, la fel de ilogica din punct de vedere politic ca si actiunea de suspendare - nu rezolva nici o problema, mai mult, l-ar fi scos pe Basescu in decor pentru o perioada de trei ori mai lunga -, nu a avut decit un singur scop: descurajarea echipei care descoperise ca dictatura parlamentara are, in anumite circumstante, acoperire constitutionala.

Inca de la primul anunt referitor la demisie, in interviul acordat pentru „Cotidianul", Basescu facea doua declaratii care se bateau cap in cap. Mai intii, el declara ca va alege intre suspendare si demisie abia dupa ce Parlamentul se va pronunta. „Exista varianta suspendarii sau cea a unei posibile demisii. Dar numai dupa votul prin care, eventual, se hotaraste suspendarea, in functie de evolutia politica, voi lua decizia cea mai responsabila", declara presedintele in functie la data respectiva, pentru ca putin mai jos sa anunte, negru pe alb, ca este decis sa demisioneze. „Imediat dupa eventualul vot de suspendare, spunea Basescu, cei care au generat acest abuz trebuie scosi in fata electoratului. Imediat dupa vot, doar demisia mea ar fi cea care ne-ar pune pe toti in fata electoratului."

Anuntul a generat un adevarat cutremur pe scena politica. In secunda doi, toate partidele antiprezidentiale au inceput sa scormoneasca dupa candidati pentru Cotroceni. Pustiu. Nici macar Gigi Becali nu parea interesat sa se bata cu Basescu. In secunda cinci insa, mai multe voci au inceput sa se arate neincrezatoare in sinceritatea presedintelui. Ca i-a tremurat vocea lui Basescu, ca cineva de la Cotroceni a dat din casa, cert este ca au fost destul de multi oameni politici care nu au crezut in varianta cu demisia. Asa ca s-a mers inainte cu suspendarea. Basescu a plusat din nou. A iesit pe peluza, a rostit un discurs lung din care a ramas celebra formula cu demisia in cinci minute. Nici asta nu a impresionat cooperativa anti-Basescu. A mai iesit o data pe peluza de la Cotroceni, fix cu o zi inaintea votului din Parlament. N-a mai amenintat cu demisia, dar i-a indemnat pe liderii politici sa se gindeasca bine „in ce arunca Romania". Deja nu mai parea atit de sigur pe el.

Analizate astazi, toate gesturile presedintelui demonstreaza ca el a incercat din rasputeri sa evite suspendarea. A contestat la Curtea Constitutionala pina si votul din Parlament. Nu de teama confruntarii cu electoratul a facut asta. A fost un calcul politic pe care presedintele interimar, Nicolae Vacaroiu, l-a confirmat inca din prima zi petrecuta in fruntea statului. Atunci cind a anuntat ca vrea sa convoace rapid un CSAT pentru a transa problema legilor privind siguranta nationala. Legi prin care liberalii si social democratii incearca sa traga mai aproape de Parlament si de Guvern (a se citi mai aproape de ei) o felie importanta din serviciile secrete. Una peste alta, 30 de zile pe tusa pentru Basescu reprezinta tot atita timp pentru „baietii destepti", care tropaie deja in speranta ca-si vor rezolva rapid citeva probleme stringente. Insa 30 de zile sint, oricum, mai putine decit 90, cit ar fi avut de asteptat Basescu o eventuala intoarcere la Cotroceni in cazul demisiei.

In concluzie, calculul politic privind amenintarea cu demisia a fost unul gresit. Punct. A jucat la cacealma si a pierdut. A vrut sa ia tot potul si n-a reusit. A pierdut pe mina lui. Asta nu inseamna ca Basescu n-a ramas la masa de joc. In politica, la fel ca in poker, trebuie sa stii sa si pierzi. Dupa cum a actionat dupa ce s-a aflat rezultatul votului din Parlament, este clar ca Basescu luase in calcul ca ar putea sa piarda. Mitingul spontan din Piata Universitatii. Cu Basescu si Stolo spontani la brat. Sus, pe o tribuna spontana. Plus microfon spontan. Si boxe spontane. Dar asta este jocul politic. Asa se face. Dai impulsul, apoi totul devine spontan, natural. Mai pui citiva democrati de seama sa agite un proiect de lege-fantoma, care nu l-ar mai lasa pe Basescu sa revina la Cotroceni. Si putin Valeriu Stoica la teve: „O sa-l aresteze!". In acest mod, s-au recuperat deja citeva secunde bune din cele 5 minute catastrofale. Caci, vorba lui Basescu, „viata nu este intotdeauna asa cum o planifici".