"Ca pretutindeni in Moldova, manastirile sunt locuri de dezmierdare si tihna: sunt "statiunile climaterice" ale vechilor boieri veliti " (Mihail Sadoveanu, Drumuri basarabene, 1922)  Biserica si credinta au constituit unul din stalpii de rezistenta ai romanilor basarabeni din toate timpurile.
in prima perioada ce a urmat fatidicului an 1812, cand Basarabia a fost rupta din trupul Moldovei si alipita Imperiului Tarist, autoritatile ruse nu au indraznit sa interzica serviciul religios in limba romana in bisericile si manastirile construite de-a lungul secolelor de domnitorii si boierii moldoveni pe intinsul teritoriului dintre Prut si Nistru. Sub ocupatie insa biserica a devenit, fireste, un factor decisiv al salvarii si pastrarii constiintei nationale a romanilor basarabeni, intrand in coliziune cu obiectivele expansiunii rusesti spre sudul si centrul Europei. Stergerea memoriei colective si a datinilor stramosesti, anihilarea constiintei de neam si crearea unei noi identitati etnice si culturale au devenit, in scurt timp, obiective permanente ale rusificarii Basarabiei, urmarite cu obstinatie atat in timpul tarismului, cat si in epoca sovietica.  DISPARITIA ROMANILOR - O DORINTA MEREU NEAMPLINITA. Episcopul Pavel Lebedev, mitropolit al Basarabiei in perioada 1871-1882, s-a facut cunoscut ca unul dintre cei mai inversunati dusmani ai romanilor basarabeni. El este cel care a dispus ca serviciul divin in bisericile basarabene sa fie efectuat numai in limba slavona, a desfiintat tipografia (de limba romana) din Chisinau, a adunat si a ars toate cartile bisericesti redactate in limba romana, a urmarit cu obstinatie deznationalizarea romanilor basarabeni si rusificarea acestora prin toate mijloacele.  Intr-un raport inaintat Curtii imperiale de la Sankt Petersburg, Pavel Lebedev se lauda ca datorita activitatii sale si a guvernatorului "romanii au disparut cu desavarsire din Basarabia si s-au rusificat cu totii". Nu este de mirare ca, in anii 1917-1918, una din revendicarile principale ale romanilor basarabeni si transnistreni a fost reintroducerea si practicarea serviciului religios in limba materna (adica romana).  Este un fapt indeobste cunoscut ca, in perioada ce a urmat reveni- rii Basarabiei la Patria mama (1918-1940, 1941-1944), renasterea Bisericii Ortodoxe pe teritoriul dintre Prut si Nistru a inregistrat un mare avant, numeroase lacasuri fiind construite, renovate si repuse in drepturile lor firesti.  TEROAREA. Revenirea Basarabiei sub ocupatie sovietica (1940-1941, dar mai ales dupa 1944) a fost insotita de inceperea unei noi prigoane impotriva Bisericii Ortodoxe si a credinciosilor ei. In fata furiei bolsevice dezlantuite, majoritatea preotilor s-au refugiat in afara granitelor si "au murit cu gandul si dorul de Basarabia". Soarta celor ramasi a fost dramatica. Indeosebi spiritul patriotic, nationalismul si antisovietismul, cum erau calificate atitudinile romanofile de catre ideologii puterii bolsevice, au constituit obiectul unor planuri odioase de contracarare si lichidare, puse la cale si infaptuite profesionist de politia politica secreta a regimului, sub obladuirea partidului comunist. Documentele de epoca, scoase la iveala de istorici in ultimii ani, demonstreaza cu prisosinta acest adevar.  KGB-UL, IN ACTIUNE. Aparent paradoxal, campania de jefuire, devastare si inchidere a lacasurilor de cult, indepartare a credinciosilor de biserica, "demascare" si pedepsire a preotilor a cunoscut un moment de varf la cativa ani dupa moartea lui Stalin, catre sfarsitul perioadei de asa-zisa liberalizare hrusciovista. Actiunile demolatoare indreptate impotriva constructiilor, dar, mai ales, a structurii de rezistenta a romanilor ortodocsi, au fost desfasurate metodic, folosindu-se agentura si sprijinul oficial al reprezentantilor Bisericii Ortodoxe ruse.  In 1959, la conducerea sectiunii KGB din RSS Moldoveneasca este numit Ivan Savcenko, activist trimis sa intensifice "spiritul partinic" in randurile Securitatii moldovenesti, pe care o va conduce pana in 1966. De numele sau sunt legate o serie de masuri pe baza carora au fost inchise aproape toate bisericile si manastirile din Moldova. Lacasurile sfinte au fost pangarite si transformate in grajduri, depozite, garaje sau cluburi pentru distractie.  La 8 ianuarie 1960, sectiunea din Chisinau a KGB trimite la Moscova un raport strict secret ("Informare cu privire la organizarea activitatii operative de urmarire si profilaxie in lupta impotriva actiunilor dusmanoase ale slujitorilor Bisericii si sectantilor din Moldova"), in care se mentioneaza:  "Pentru rezolvarea sarcinilor de limitare a influentei Bisericii si a manastirilor asupra populatiei, de reducere a numarului lor, precum si in alte actiuni a fost utilizata activ agentura. Reteaua de agenti din interiorul Bisericii Ortodoxe este alcatuita la ora actuala din 16 persoane, dintre care "Kazantev" si "Iuriev" detin functii de conducere in eparhie... Din insarcinarea noastra, "Kazantev" a rechemat din parohii 33 de ieromonahi, sub pretextul ca erau limitati in indeplinirea randuielilor bisericesti.  Despre preotii cei mai fanatici si mai activi au fost stranse materiale compromitatoare, care au servit pentru inlaturarea lor din slujba si excluderea din registru... La recomandarea noastra, acesti agenti ("Kazantev" si "Iuriev") au interzis ca un singur preot sa slujeasca in acelasi timp in mai multe biserici. Ca urmare a reducerii numarului slujbelor prin cumul, numarul bisericilor care functioneaza s-a redus de la 588 la 385.  S-a actionat pentru reducerea considerabila a admiterii tineretului din Moldova in institutiile de invatamant teologic... Primind cererile, agentul"Kazantev" refuza, sub diferite motive, sa le dea recomandari sau ne comunica noua, iar noi, prin intermediul organizatiilor de partid, exercitam presiuni asupra unor candidati ori ii compromiteam..."   NEAM. Biserica de Lemn din Tarnova a rezistat