Profesorului Andronache i s-a pus pata pe studentul Avramie fiindca avea nume de mucenic.  Andronache preda Socialismul stiintific la anul IV si-l sicana pe Avramie zicandu-i: "Ne vedem noi la examen, atunci o sa stim in cine crezi tu de fapt, in stiinta sau in mucenici!". Avramie era un student bun, care nu-i daduse lui Andronache nici un motiv sa-l ia in seama, dar seful catedrei o tinea pe a lui: "Noi n-avem nevoie de tineri care numai se prefac ca cred in socialismul nostru stiintific, iar pe ascuns se inchina si bat matanii". Cu o luna inainte de examen, Andronache n-a mai facut un secret din faptul ca avea sa-l tranteasca pe Avramie. "Noi nu construim socialismul cu adventisti si paranormali", zicea Andronache, desi Avramie nu era nici una, nici alta, ci un student sarac din partea Sucevei, din tata si mama crestini cumpatati.  Avramie a tocit cursul stiind ca e in zadar, ca Andronache avea sa-si faca numarul, ca-n fiecare an. Ca studentul cu care isi punea el ambitia n-avea scapare. Nu e drept, isi zicea Avramie, care avea pentru prima data in viata parte de o situatie irationala. Putea sa i se intample oricui, dar uite sa i se intample lui si nimic nu avea cum sa se aseze in calea capriciului unui om rau. Doar Dumnezeu, gandea Avramie, dar ce treaba sa aiba Dumnezeu cu Socialismul stiintific al lui Andronache?  Un motiv ar fi avut, deoarece seful catedrei nu scapa nici o ocazie pentru a le explica studentilor ca, spre deosebire de celelalte stiinte, in Socialism stiintific trebuie sa crezi sincer, nu ca la biserica, unde aprinzi o lumanare si gata, te-ai platit. Cine nu crede sincer, se infierbanta el la curs, n-are ce cauta printre noi! Avramie fusese invatat de ai lui sa nu minta. Avramie stia ca o sa pice la examen, deoarece Andronache avea obiceiul sa-i intrebe pe studenti cat de tare cred in cursul lui ca stiinta, iar el o sa raspunda ca nu crede. Cand s-a facut ora 9:00 dimineata si Andronache inca nu a aparut, Avramie a simtit un fel de usurare divina, ca si cum in curand urma sa se ridice in aer si sa pluteasca pe deasupra Universitatii mantuit pentru toata viata de frica si de acel simtamant umilitor de neputinta. La zece, Andronache tot nu a aparut, iar la zece si jumatate, cand un militian a intrat valvartej in cancelarie, Avramie a aflat de la ce ii venea lui senzatia de zbor: Andronache fusese gasit mort in cada.  Andronache se purifica, intocmai sacerdotilor din Antichitate, inainte de a proceda la testul de credinta in Socialismul stiintific balacindu-se un ceas. Dar cu Avramie se pare ca a facut exces de zel si a stins, agitandu-se si stropind peretii, gazele in boiler. Asistentul, cu care Avramie a dat a doua zi examenul, a incercat el sa-l imite pe Andronache, insa fara talent. Ca orice stiinta, i-a zis asistentul lui Avramie, scriindu-i un 9 (noua) in carnet, Socialismul creeaza convingeri. Incet, dar incet de tot, ca sa nu fie auzit din sala, Avramie i-a soptit asistentului: Numai prostii au convingeri, tovarasu' Agrigoroaia, desteptii au indoieli.