Atat cat i-ar fi trebuit d-lui presedinte sa-si tina cuvantul dat in fata unei tari intregi, intr-un discurs oficial. Nu am fost niciodata un mare admirator al d-lui Basescu. De altfel, din "provincie", de la Cluj e greu sa ghicesti fata ascunsa a unui politician, e dificil, din cauza rarelor intalniri, sa vezi acel "ceva", care te poate fascina si atrage. Acel misterios "ce" invizibil, ce face posibila admiratia si, in cele din urma, odata cu trecerea timpului, increderea neconditionata. Singurele ocazii in care l-am intalnit pe d-l Basescu au fost la doua sau trei coktail-uri, inainte ca d-sa sa fie ales, si cand PD-ul se strangea fara tam-tam pe la cate un restaurant al carui patron isi infrangea teama de a organiza un asemenea eveniment la Cluj. Dar vremurile alea le-au uitat aproape toti, chiar si d-l Emil Boc. Nu sunt prea multe de povestit de la aceste intalniri, la care erau invitati si ziaristii. Asa ca vrand-nevrand a trebuit sa ma multumesc sa-l analizez si sa-l "judec" dupa ceea ce am vazut, dimpreuna cu toata tara ca a facut in timpul cand a fost la putere, ca ministru, dar si in PD. Intr-o tara condamnata parca la amnezie, poate ca o mai fi cineva in stare sa-si scormoneasca memoria, sa verifice spusele mele. Marturisesc ca am facut si eu acest lucru de cateva ori, ajutandu-ma si de memoria prietenilor, de presa vremii, si de volume de interviuri acordate de alti politicieni care si-au intersectat destinul cu cel al d-lui Basescu. N-am facut-o decat dintr-un sentiment de pura curiozitate. Aceea de a descoperi ce anume din personalitatea acestui domn reuseste sa fascineze intelectuali de marca ai Romaniei, de la filosofi la poeti, pana la acei editorialisti, care ar fi in stare sa recurga la orice mijloace, de la sms-uri si pana la editoriale, - care seamana flagrant cu articolele scrise de menestrelii lui Ceausescu (deh, memoria asta!), sa explice cititorilor/ascultatorilor ca negrul este alb; ca ceea ce stim si ne amintim cu totii despre d-l presedinte sunt pure inventii. Ca d-sa este singurul politician neprihanit, care poate salva Romania. Sau, altfel: ceea ce nu i se iarta altui politician, d-sale i se trece cu vederea nesmintit. Nici unuia dintre cei care au exultat la incriminarea d-lui Adrian Nastase nu i se par flagrante si strigatoare la cer faptele mult peste limita legii ale d-lui Basescu. Prin ce se deosebesc cazul "Flota", Mihaileanu" si "Alro" de "Matusa Tamara"? Cel putin, pe oamenii care il urmeaza prin orase si se aduna sa-l vada oriunde ar fi, pe strada sau pe terasa unui restaurant ii inteleg. Le inteleg aplauzele si rasetele de imensa satisfactie si nu le pot reprosa nimic: si dupa Ceausescu mergea multimea cuprinsa de emotie si am cunoscut multi in stare sa nu se spele pe maini fiindca avusesera cinstea de a da mana cu "Cel mai iubit fiu al poporului", inainte de 1989. Din fericire, dupa cum am vazut, nu sunt, asa cum unii incearca sa ne sugereze prin sondaje, o majoritate zdrobitoare. Sunt sigur ca ne vom convinge de asta numarand persoanele care vor veni la referendum pentru a-l readuce pe d-l Basescu la Cotroceni. Acest fapt va arata care a fost, de fapt, motivul pentru care d-sa a mintit poporul. Dar au trecut, cred, cele cinci minute pe care vi le-am cerut si eu nu vreau sa va mint!