Traditia, ritualul si regula. Oare ce legatura sa existe intre ele? Cred ca ritualul e o traditie esuata. Iar regula sunt traditia si ritualul in deriva completa. Un ritual, daca nu poate sa fie o traditie, se oftica si zice ca el e mai misto, oricum, decat traditia batranicioasa. De exemplu, ritualul aruncatului cu orez la Casa de Casatorii, dupa ratificarea tratatului de prietenie sociala, semnat de comun acord, intre parti, in prezenta martorilor si constatata de... aaa... gagica aia care zice "constat". Ritualul aruncatului cu orez in oameni este mai degraba un act de agresiune (iti poate intra o bobita in ochi si s-ajungi la spital). Dar el se vrea un act de iubire. Adica cei doi care au ratificat tratatul sa aiba prosperitate in casa. Probabil pentru ca e mic si mult, orezul inseamna bogatie. Uraa. Imi imaginez un ritual in care sa se arunce cu oua in oameni. Sau cu rosii. Imbracati decent, oamenii care au ratificat tratatul de prietenie si amabilitate sociala sunt improscati cu rosii pe fustita sau pe gulerul camasii. Sau chiar mai bine, cu cartofi.  Cei care respecta ritualul isi justifica optiunea cu argumentul "asa se face" sau "asa am apucat eu". Nu e nici o problema. Putem aplica ritualul, daca el se acorda cu persoana noastra interioara. In fond, fiecare e liber sa aplice orice ritual vrea si orice regula. Problema apare atunci cand altii nu vor sa respecte ritualul tau. E o stare nasoala, de conflict marunt. Daca n-ai chef de pilaf pe tine, cel care respecta ritualul orezului se supara si zice ca esti naspa. Sau.  Multi invoca traditia. "Asa e traditia." "Asa se face." "Asa e bine." Nunta, cred eu, e cel mai complex si mai bine organizat ghiveci de ritualuri si reguli de respectat, toate adunate sub umbrela confortabila a epitetului de "traditional". E foarte traditional sa incingi o hora in fata blocului. Pe urma, e foarte traditional sa te urci in traditionalul automobil pe a carui capota sa stea cracita in mod traditional o traditionala papusa de la "Aradeanca". E si mai traditional sa dansezi "valsul miresei" (parca asa-i zice) si e extraordinar de traditional sa-ti smulga barbata-tu jartiera cu dintii in fata vastei audiente cu veleitati de voyeurist. E uluitor de traditional sa te mazgalesti cu prajitura pe fata si sa te linga barbata-tu ca sa te faca curata la loc. E traditional ca diversi invitati sa te umileasca cerandu-ti sa faci tot felul de chestii aiurea, pentru ca pe urma sa-ti dea bani pentru "serviciile indeplinite". Vezi? Toata circaraia asta de la o nunta respectabila se numeste "traditie". Asa, ajung la vorba lui Seinfeld: "Nunta e cea mai nereusita petrecere din viata". Sentinta asta se aplica doar in conditiile in care, din decenta, alegi sa nu fii "traditional". In fond, sa fim seriosi si sa admitem ca orasul a denaturat traditia. Ca nu putem fi traditionali la oras, oricat de mult ne-am dori asta. Cu atat mai mult, "traditia" e in coma chiar si la tara.