Daniel avea 9 ani cand mamei i s-au pus catusele pentru pruncucidere. Cand mama a fost eliberata conditionat, pe Daniel cei de la DGASPC Vrancea l-au "reintegrat cu succes" in familia naturala. Si chiar daca mama nu l-a vrut, autoritatile au jucat la sentiment si astfel au mai bifat un aspect bubos al integrarii.  Timp de cinci ani, cat a stat la asistentul maternal Marioara Neagu din satul Paltin, pe Daniel l-au mai vizitat fratii, Ionut si Alexandru. De patania mamei aflase de la altii, dar si-ar fi dorit sa auda din gura ei daca e adevarat. In 2004, cand pe Geta au eliberat-o conditionat, au vorbit la telefon. L-ar fi sunat mama, ar spune ea clipind din ochi in semn indoielnic. Si atunci, Daniel a intrebat-o: "Ma mami, zi si mie, de ce ai fost la puscarie, ca eu nu stiu?". Getei i-a fost rusine si parca n-ar mai fi vrut sa scormone in trecut.
I-a zis doar: "Lasa, mami, cand vii acasa am sa-ti povestesc."  PE STOP INAPOI. "Eram singura cand s-a intamplat", spune Geta aflata in imposibilitatea de a riposta in fata intrebarilor. Desi ar vrea sa urle, sa ne alunge, penitenta de la Targsor i-a retezat si ultima bruma de curaj. Aflase ca e insarcinata pentru a sasea oara si daca cel cu care ramasese ar fi ajutat-o si n-ar fi plecat din sat in Italia, s-ar fi gandit serios sa-l pastreze. Nu-si aminteste sa fi omorat o musca si pe toti ai sai copii zice ca i-a iubit in mod egal. Pe Alina si Ionut i-a facut cu primul sot, decedat prin Satu Mare. Apoi s-a reantors la casa parinteasca, fiind singurul copil mostenitor al botului de pamant din Carligele. Aici l-a cunoscut pe Stanga, cel cu care a mai facut doi copii. Pe Alexandru si pe Daniel. Despre tatal Ionelei pastreaza tacerea. Fata e doar a ei sau a fost pana cand a implinit doua zile. Se nascuse cu handicap locomotor si de atunci a lasat-o intr-un centru de plasament. "Eu vreau sa o iau acasa, e fata mea, dar nu pot, e bolnava; astia macar is sanatosi". Pe-al saselea copil l-a "scapat" in veceul din spatele casei, asa ne spune Geta. Si parca dupa aia, a avut asa o senzatie "ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic". A dormit mult, pierduse sange, "puteam sa mor atunci", dar apoi, peste cateva zile, facea mancare, spala, firesc. Gura satului vuia ca ar fi lasat copilul in maternitate si asta a linistit-o. "Cineva m-a parat, banuiesc. Dar ce rost are sa mai port pica? Asta e." Ar fi fost fata spune ea, desi zice ca nu a vazut-o, ca asa i-ar fi spus cei de la politie. "Nu. N-as fi vrut sa o scot!", lucru sigur stiut desi pare ca nu-si mai aminteste multe de atunci.  Satenii insa au alt scenariu. Copilul a fost bagat intr-o punga de plastic si acasa ar fi fost si Alina, fata cea mare, care si acum se uita cu ura la ea. "Da' stiti situatia! Ati fost la politie? Asta e, am facut-o, am facut-o. Ce mai conteaza acum?", spune Geta revoltandu-se mocnit. De cand politia a luat-o in catuse din curtea casei pentru pruncucidere, nici ca au mai intrebat-o copiii ei ceva. I-au dat sase ani pentru omor calificat, dovedindu-se ca a avut discernamant. "Mi-au dat mai putin poate pentru ca am avut recomandari bune, nu avusesem abateri aici, in sat". In februarie 2004, Geta a fost eliberata conditionat dupa patru ani. S-a reantors acasa cu gandul de a-l readuce pe Daniel sau cel putin asa sustine acum, de fata cu baiatul.  REMUSCARILE UNUI REFUZ. Geta isi aminteste ca la vreo trei luni de cand se intorsese acasa, au chemat-o la centrul de plasament din Vrancea ca sa-si vada baiatul. "Era acolo cu familia care l-a crescut si m-au intrebat daca vreau sa-l iau." Daniel se hotarase sa vina acasa si Geta l-a mai intrebat o data: "Mai mami, tu te hotarasti daca vrei sa vii, daca nu, nu. Eu nu te oblig." Daniel a vrut si, desi multi i-au zis Getei ca nu are cu ce sa-l creasca, ea le-a inchis gura. "E copilul meu. Unde mananca astia, mananca si el."  Asta a fost atunci, la prima intrevedere, cand pe Geta o apucasera nostalgiile si remuscarile de mama. Mai apoi, peste alte doua luni, cand s-a intocmit un proces-verbal incheiat de Primaria comunei Carligele, Geta nu si-a dat acordul pentru ca Daniel sa fie readus acasa. "Mama mentioneaza faptul ca in prezent nu doreste reintegrarea, deoarece nu dispune de o situatie materiala si financiara buna, fiind eliberata de cateva luni din inchisoare", dupa cum se arata in procesul-verbal incheiat la data de 27 iulie 2004, la cinci luni de la revenirea sa. Geta nu lucreaza nici acum, dupa doi ani, nu beneficiaza nici de ajutor social, casa e modesta, au doar cateva gaini si doi baieti angajati fara carte de munca.  Pe langa refuzul mamei de a-si aduce copilul acasa, alte cinci persoane, asistenti sociali si functionari la primarie, si-au exprimat parerea negativa cu privire la reantoarcerea copilului in familie. "Mama nu dispune de posibilitati financiare pentru a-i asigura fiului sau o alimentatie corespunzatoare si conditii privind siguranta sanatatii", precizeaza Rodica Ghiuta, referent social in cadrul primariei. Luminita Croitoru, asistent social in cadrul Serviciului de Asistenta Sociala din cadrul primariei, considera ca "deocamdata nu este posibila reintegrarea in familia naturala, avand in vedere situatia materiala si financiara a minorului, faptul ca mama insasi incearca o reintegrare in viata sociala, fiind in cautarea unui loc de munca". De aceeasi parere este si seful Postului de politie din Carligele, Corneliu Cherciu, care considera ca "in prezent nu este posibila reintegrarea in familie a minorului avand in vedere situatia materiala si financiara a familiei, faptul ca mama eliberata conditionat dininchisoare de cateva luni pentru infractiunea de pruncucidere are nevoie de o perioada de acomodare si reintegrare in societate".  REZOLVARE. De fata cu Daniel, spunandu-i despre declaratia data la primarie, mama o da cotita. Nu-si mai aminteste sigur daca a vrut sa-l ia sau nu acasa. Daniel se uita nedumerit, obrajii ii palesc in tacere din rosu deschis in rubiniu. Doar Alina rabufneste dispretuitor dupa o lunga tacere. "Pai, cum sa te gandesti? Hai, spune tot ce ai pe suflet, nu era normal sa-l iei acasa?!" "Da' nu, ca eu am vrut! Cum sa nu vreau, doar e copilul meu!"  Desi nimeni nu l-a vrut, Consiliul Judetean Vrancea a hotarat si solutionat mai repede decat se asteptau toti "cazul copilului Stanga Daniel". In septembrie 2004, la numai 3 luni de la verdictul negativ, Daniel a fost "reintegrat cu succes" in familie. La cei 16 ani, Daniel pare un vlajgan muncit. Nu mai frecventeaza de mai bine de un an centrul de zi si, desi mama spune ca-i place sa invete mai ales engleza, singurul lucru sigur pe care il stie acest copil e ca intr-o zi va scapa din sat si va merge in alta tara la munca. De Carligele il leaga azi doar fratii.