Constitutia e o bucata de hirtie. Da, stau scrise acolo tot felul de cuvinte si fraze mestesugite, si termenul insusi se scrie cu litera mare. Dar, pina la urma, Constitutia e doar o bucata de hirtie.

Se spune ca e o Lege fundamentala si ca are putere; se spune ca trebuie respectata pentru ca are suprematia. Dar si acestea sint doar cuvinte scrise pe o bucata de hirtie. Nu exista nimic vrajit, nu exista nici o formula misterioasa care sa faca cuvintele scrise acolo sa se indeplineasca de la sine. Puterea documentului sta exclusiv in respectul cu care il trateaza oamenii care sint in pozitiile de putere, oricare ar fi acestea. Constitutiile statelor democratice sint foarte circumspecte cu puterea, o impart intre mai multe institutii care trebuie sa se controleze si sa se echilibreze reciproc. Dar acest lucru, bine venit, nu schimba cu nimic problema. Sint mai multi oameni in institutii diferite cu prerogative diferite si complementare; insa tot pe responsabilitatea acestora se bazeaza Constitutia. Putem aranja institutiile altfel, putem distribui prerogative altfel, dar nu putem schimba acest fapt final si inevitabil. Nu textele puse pe hirtie au suprematia; ci oamenii aflati in situatia de a le respecta, sau nu, prevederile. Posibilitatea de suspendare a sefului statului intra in logica de care vorbeam mai sus: de vreme ce institutia prezidentiala are putere, trebuie sa existe un mod in care alte institutii sa poata sa se asigure ca nu si-o foloseste altfel decit in cadrul constitutional. Daca faptele presedintelui incalca grav Constitutia, atunci alte institutii au dreptul de a-l cenzura si a-l sanctiona pentru asta. Si aici apare o nelamurire pe care am vazut-o exprimata de multi oameni, inclusiv de jurnalisti. Daca presedintele nu poate fi suspendat decit pe motive de incalcare a Constitutiei, atunci de ce Legea fundamentala prevede ca avizul Curtii Constitutionale este doar consultativ si ca Parlamentul are posibilitatea sa treaca peste el? Raspunsul sta in primul paragraf. E aici o chestiune de responsabilitate, nu de competenta. Putem muta puterea de a lua decizia finala dintr-o parte in alta, putem s-o trecem prin orice si oriciti pasi formali; dar nu putem gasi un mod in care respectarea prevederilor constitutionale sa nu depinda in final de anumite persoane. Constitutia noastra are multe pacate, fara indoiala, dar nu are unul aici. Articolul de suspendare se bazeaza pe presupunerea, destul de naturala, ca 469 de politicieni alesi de populatie vor fi mai responsabili decit 9 judecatori numiti. Constitutia prevede avizul judecatorilor, pentru ca ei sint competenti sa se pronunte in chestiuni constitutionale; insa lasa la dispozitia Parlamentului sa tina sau nu cont de acest aviz, considerind ca, pentru o decizie de o asemenea importanta, este mai greu sa apara o majoritate iresponsabila de 235 decit una de 5 demnitari care nu trebuie nici macar sa dea fata cu electoratul.

Or, avem aici un caz dramatic de socoteala de acasa, care nu se potriveste deloc cu cea de la tirg. Legitimitatea, dar si responsabilitatea Parlamentului vin in masura in care acesta reprezinta electoratul. Or, parlamentarii nostri nu dau cu ochii direct de alegatori; ii reprezinta pe cei care i-au pus si ii vor pune pe mai departe pe liste. De fapt, deciziile Parlamentului sint luate de citiva oameni, nu trebuie sa fie mai mult de cinci, si nu au de ce sa se teama de electorat. Turma parlamentara le pune doar in practica ordinele, in fata lor raspund, nu a alegatorilor. Dincolo de un comunicat ambiguu, realitatea limpede este ca avizul Curtii Constitutionale in acest caz a fost deplin negativ. Judecatorii nu au gasit nici o incalcare a Constitutiei, grava sau altfel, de care s-ar face vinovat presedintele Traian Basescu. Parlamentul ar fi trebuit sa respecte acest aviz sau sa demonstreze ca e actul netemeinic al unor judecatori iresponsabili. In loc de asta, parlamentarii au decis ca Legea fundamentala le da lor dreptul sa fie iresponsabili, ca, daca avizul e consultativ, inseamna ca e si inutil.

Caci s-a spus ca Parlamentul are dreptul sa-l suspende pe presedinte. Nici vorba. Enuntul corect este: Parlamentul are dreptul si obligatia de a-l suspenda pe presedinte daca a incalcat Constitutia. In clipa in care aceasta conditie din urma nu mai este indeplinita, Parlamentul nu mai are dreptul de a-l suspenda. Mai are doar puterea s-o faca, posibilitatea de a abuza nepedepsit de prerogativele sale.